Don Felipe şi Don Armando au sărbătorit Izvorul Căpătuirii la iarbă verde, lângă Mănăstirea Robaia

Vinerea trecută, la o oră matinală, când toată lumea s-a săturat prematur de muncă, un comando silvic condus de însuși șeful Direcției Silvice Pitești, Armand Chiriloiu, și-a luat lumea-n cap, eșuând în final în frumosul decor din preajma Mănăstirii Robaia. Acum să nu credeți cumva că Don Armando a bătut atâta drum doar ca să se pună pe făcut cruci și pupat icoane, în speranța că Ăl de Sus va fi mai iertător cu ce fac ăi de jos prin pădurile noastre. Nu. Om dintr-o bucată, precum cheresteaua de înaltă calitate, Chiriloiu a profitat că în aceeași zi se sărbătorea Izvorul Tămăduirii și, ca atare, s-a dat nițel mai la vale de mănăstire, pentru a sărbători împreună cu un grup restrâns de enoriași silvici ceea ce mult mai poetic s-ar putea denumi Izvorul Căpătuirii. Într-o frumosă poieniță, plină de bancnote de verdeață proaspăt răsărite sub soarele cald al primăverii, șeful DS-Pitești a făcut joncțiunea cu alți trei monștri sacri, ba uneori și acri, ai silviculturii românești. Vorbind aici de fostul șef al RNP-Romsilva în guvernarea Năstase, Filip Georgescu, alias Don Felipe, fostul șef al Direcției Fond Forestier în aceeași RNP-Romsilva, Codruț Bâlea și fostul șef al Ocolului Silvic Vidraru, Nicolae Pavelescu. La care s-au adăugat, pe post de colaboratori și turnători în pahare la masa îmbelșugată, alți câțiva lucrători cu pădurea, harnici ca niște cozi de topor. Cum petrecerea a fost foarte bine adăpostită de privirile indiscrete, nu este deloc exclus ca la dânsa să se fi furișat și alte exemplare vestite din silvicultură, iar asta se poate deduce după numeroasele oale, ulcele și stacane căzute pradă mesenilor. Cert este că pe cei patru participanți nominalizați mai sus îi leagă o lungă și reciproc avantajoasă prietenie, soldată cu hectare întregi de jertfe făcute în folosul bunei înțelegeri, precum și cu numeroase trofee vânătorești doborâte pe altarul regenerării fondului cinegetic. Ce s-o fi discutat la chef, doar serviciile ar putea povesti, deși la final, nici acestea n-au mai înțeles nimic, întrucât hărmălaia ajunsese deja de nedescris sau de transcris în stenograme. M. BĂDESCU