Într-unul din numerele anterioare ale ziarului nostru vă relatam despre aventura africană a unei familii din Curtea de Argeş. Este vorba de soţii Mihaela şi Bogdan Dinoiu, care, în vara lui 2013, reuşeau să escaladeze cel mai înalt vârf din Africa, Uhuru Peak, de 5895 metri din masivul muntos Kilimanjaro. Bogdan (34 de ani) este membru al echipei Salvamont Curtea de Argeş, în timp ce Mihaela (33 de ani) lucrează la Ziarul Financiar, iar pasiunea lor pentru alpinism pare să nu aibă limite din moment ce tinerii soţi argeşeni au escaladat, la începutul acestui an, şi vârful Aconcagua, de 6962 metri. Trebuie spus că Aconcagua face parte din celebrul circuit „Seven Summits” (Cele şapte vârfuri), care reprezintă cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent în parte.  Bogdan este la cel de-al treilea vârf din acest circuit, după Elbrus (Europa, 5642 m) şi Uhuru Peak (Africa, 5895 m), în timp ce Mihaela este la al doilea, după escaladarea lui Uhuru Peak de anul trecut.   

Au urcat 1.000 de metri în opt ore

Aventura sud-americană a celor doi soţi argeşeni a început pe 29 decembrie anul trecut, când au aterizat la Santiago de Chile şi după un drum de şase ore cu autobuzul au ajuns în oraşul argentinian Mendoza, oraş aflat la numai 112 km de vârful Aconcagua. Întrucât în emisfera sudică este vară în timpul iernii de la noi, Mihaela şi Bogdan s-au trezit în căldura înăbuşitoare a verii australe. S-au cazat la Hostel Malbec şi pentru că afară erau 39 de grade, străzile Mendozei erau aproape pustii. În Mendoza au plătit taxa de intrare în Parcul Provincial Aconcagua – 550 de dolari per persoană – reprezentând practic taxa de acces pe vârf. Marţi, 31 decembrie, cei doi soţi şi-au petrecut Revelionul la Confluencia într-un cort cu multe paturi, cu o sticlă de vin şi câteva glume alături de ceilalţi alpinişti aflaţi şi ei în expediţie către Aconcagua. Nu şi-au rezervat mai mult timp Revelionului, pentru că în data de 1 ianuarie au plecat din Confluencia, de la 3300 m, către Tabăra de Bază – Plaza de Mulas la 4300 m. Urcuşul celor 1000 de metri, cu rucsaci foarte grei în spate, plus 9 litri de apă, a necesitat nu mai puţin de 8 ore. Din Tabăra de Bază, fac mai multe aclimatizări în zilele de 2, 3 şi 5 ianuarie, iar zilele de 4 şi 6 ianuarie le-au rezervat pentru odihnă. Trebuie menţionat că aclimatizarea este esenţială pentru cucerirea vârfului Aconcagua, concentraţia de oxigen fiind, pe vârf, doar de 37%, faţă de cea de la nivelul mării. O altă problemă este reprezentată de diferenţa mare între temperatura indicată de termometru şi temperatura resimţită de la vântul foarte puternic. De altfel, aşa cum ne-au declarat cei doi protagonişti, în încercarea de a escalada Aconcagua te loveşti de trei constante: vânt, praf şi durere de cap.

„În momentul în care am reuşit să ajungem pe vârf, oboseala a dispărut”

După cinci zile petrecute în Plaza de Mulas şi după câteva îndoieli, Mihaela şi Bogdan se decid, în cea de-a unsprezecea zi a expediţiei lor, să meargă mai departe, iar primul pas a fost să urce la 5050 m altitudine în Tabăra Plaza Canada. Aici nu şi-au petrecut decât o singură noapte, după care au urcat la Nido de Condores, la 5550 de metri, unde noaptea au avut de înfruntat o furtună de nisip despre care Mihaela spune: „Vântul bătea atât de tare încât simţeam că o să ne zboare cu totul. Temperatura a scăzut sub -15 grade Celsius, dar datorită vântului care bătea cu 90-100 de kilometri la oră se resimţea în jur de -30 de grade. Aveam nisip în toate colţurile cortului, în fiecare haină, în sacii de dormit, în mâncare, peste tot, iar Bogdan a trebuit să iasă afară pentru a întări ancorajele”, povesteşte Mihaela Dinoiu. De la Nido de Condores până în Vârful Aconcagua mai sunt două tabere – Berlin (5930 m) şi Cholera (5970 m). Cum în Tabăra Berlin există şi un refugiu, cei doi soţi s-au gândit să nu mai care cortul până acolo, aşa că în ziua de dinaintea atacării vârfului, au pornit în grabă către „Berlin” pentru a prinde loc în adăpost.
Sâmbătă, 11 ianuarie, în ziua a cincisprezecea a expediţiei, Mihaela şi Bogdan s-au trezit la ora 5:30, s-au echipat şi au plecat spre cucerirea vârfului. Au avut noroc de o zi caldă şi fără vânt puternic, dar urcuşul de aprope 1000 de metri, coroborat cu altitudinea mare, i-a epuizat cu fiecare pas. Mihaela a obosit destul de mult, dar Bogdan a tras-o după el. „În momentul în care am reuşit să ajungem pe vârf parcă toată oboseala a dispărut. Am stat acolo o jumătate de oră, după care a trebuit să coborâm pentru că vremea începea să se schimbe şi să fulguie. Coborârea a fost grea şi ne-am întors în refugiul Berlin pe o ninsoare puternică”, ne-a precizat Bogdan. Luni, 14 ianuarie soţii Dinoiu s-au reîntors în Mendoza unde, după două săptămâni de supe la plic, conserve şi ceaiuri au avut ca primă grijă servirea unei mese savuroase. 
Ionuţ BURCEA