# Dezvăluie Valeria Stoian, asociată a israelianului Leza Yosef și administrator al firmei care a cumpărat jumătate din terenurile deținute de Ivănescu în mijlocul pădurii Trivale # Noutăţi în scandalul Pădurii Trivale. Interviu exclusiv cu administratorul firmei care a plătit 2,3 milioane euro pe 15,5 ha.
Scandalul celor 32,8 hectare „teleportate” de la Rătești în pădurea Trivale este departe de a se fi încheiat. Valeria Stoian, unul dintre administratorii firmei Orly Forest (alături de israelianul Leza Yosef), cea care în 2010 a cumpărat 15,5 hectare din pădurea Trivale pentru peste 2,3 milioane de euro de la afaceristul Nicolae Ivănescu, a acceptat să vorbească. Ea vine cu dezvăluiri absolut spectaculoase, în sensul că devoalează mecanismul prin care a ajuns să fie destinatarul final și administratorul suprafeței situate în miezul pădurii Trivale.
Doamna Stoian spune cu subiect și predicat că fostul director liberal Valerian Jinga de la Direcția Silvică (acesta a deținut funcția exact în perioada controversată în care pădurea a fost mutată de la Rătești în Trivale) a pus-o în legătură cu magnatul Ivănescu. Valeria Stoian mai dezvăluie că Jinga i l-a recomandat pe Ivănescu drept un om de afaceri serios și care ar avea mai multe terenuri de vânzare, ba chiar a participat și la o ședință a liberalilor argeșeni, la care erau de față atât Jinga, cât și Ivănescu. Mai trebuie spus că, la sfârșitul anului trecut, la Tribunalul Argeș a avut loc un nou termen într-unul dintre cele trei procese pentru recuperarea Pădurii Trivale. E vorba de procesul prin care Prefectura Argeș cere anularea titlului de proprietate emis pentru cele 32,8 hectare „mutate” strategic de la Rătești în Pădurea Trivale, acolo unde Ileana Brătianu – moștenitoarea Brătienilor – avea dreptul să le primească. Veștile sunt cât de bune pentru piteșteni și cât se poate de proaste pentru cei care au primit, cumpărat și apoi vândut suprafața din miezul pădurii Trivale. În primă instanță, Tribunalul a admis cererea Prefecturii de anulare a titlului de proprietate emis ilegal (cerere formulată în octombrie 2013). Hotărârea nu este definitivă, recursul urmând a se judeca pe fond în perioada următoare.
„Fostul prefect Davidescu a avut ceva împotriva noastră”
# Ați fost chemată la DNA să dați declarații legat de „teleportarea” celor 32,8 hectare de la Rătești în pădurea Trivale?
– Nu, acum aud pentru prima dată. Eu știu că domnul prefect avea ceva împotriva faptului că noi doream să dezvoltăm un proiect imobiliar în pădurea Trivale, dar mulțumită lui Dumnezeu a plecat.
# Care fost prefect avea ceva împotriva dumneavoastră?
– Domnul Davidescu. Noi luasem terenurile, dar dumnealui avea niște… pretenții. Și noi suntem oameni care vrem să construim, să facem ceva. Eu am adus parteneri în Pitești pentru că sunt născută în zonă. Și în loc de mulțumiri primim numai încurcături. Chiar îmi face plăcere să vorbim pe acest subiect. Am atâta lume care vrea să pună bani acolo și să facem ceva în pădurea Trivale și birocrația nu ne lasă.
# Terenurile din pădurea Trivale, pe care dvs și asociatul israelian le-ați cumpărat de la dl Ivănescu, au fost scoase din circuitul forestier?
– Nu, nu am reușit încă acest lucru. Încercăm. Dacă nu reușim, încercăm să facem ceva, poate un parc pentru piteșteni. Dar oricum să câștigăm ceva, pentru că am dat o grămadă de bani pe el. Depindem de mișcările astea politice, care se întâmplă peste tot și e foarte greu să explic partenerilor străini că ai dat niște bani, ai luat un teren, și sunt niște oameni care nu te lasă să construiești ceva pentru binele tuturor.
# Ați fost informați în 2010, când ați cumpărat terenurile de la omul de afaceri Nicolae Ivănescu, despre faptul că erau grevate de litigiu și prin urmare nu puteau fi înstrăinate?
– Nu ne-a informat absolut nimeni. Am dat actele la notar (Gabriela Chiran, n.red), notarul a spus că este în regulă și am cumpărat. Și domnul Ivănescu ne-a spus că totul este în regulă.
# Spuneați mai devreme că fostul prefect Davidescu ar fi avut niște pretenții de la dumneavoastră. Despre ce fel de pretenții este vorba? Unele de natură materială?
– Lucrurile astea, chiar dacă ar fi fost așa cum mă întrebați dumneavoastră, nu se pot vorbi la telefon. Nu am ce să vă spun acum. După părerea mea, domnul Davidescu nu era deschis și ne-a încurcat. Eu nu pot să vă spun că i-am dat bani, pentru că nu i-am dat și nici că dacă i-am fi oferit ar fi dorit ceva sau altceva. Ideea este că ne-a încurcat și că a făcut o cerere ca terenul nostru să fie inclus într-o zonă arie protejată sau ceva de genul ăsta, de care să nu ne atingem.
Aș vrea să vă fac și un scurt istoric. Eu am lucrat mult timp în diplomație înainte de Revoluție, am trăit mulți ani peste hotare, mi-am făcut prieteni acolo. Am vrut să fac ceva pentru Pitești. Mi se pare că a cam stagnat. Am adus prieteni din Londra, au cumpărat un teren în cartierul Prundu, ca să facă un hotel acolo, că ei au hoteluri în Londra. Am adus pe alții, au cumpărat teren în zona unde locuiește domnul Ionițescu, fostul șef al Poliției (la liziera pădurii Trivale, în vecinătatea hotelului-restaurant Magic). Am adus acolo niște israelieni care au construit în Canada, oameni de mare-mare clasă, ca să facă blocuri de lux cum nu s-a văzut în România. Nici ei nu au reușit să obțină aprobările de la Pitești. Vecinii au început să facă șicane… Oamenii au dat peste un milion de euro și au plecat. Nici englezii nu au putut să facă nimic pe terenul pe care îl luaseră în Prundu. După aceea, eu l-am cunoscut pe domnul Ivănescu prin cineva din Pitești, că nu îl cunoșteam înainte și mi-a zis: „Uitați, domnul Ivănescu are hotelul ăsta (hotel Muntenia, n.red) care ar putea fi și ăsta de vânzare și mai are și terenuri de vânzare”. Am tras atunci de partenerii mei străini să vină să investească în România. Și i-am adus la Pitești. Au văzut terenul ăsta al domnului Ivănescu. Domnul Ivănescu a venit cu un dosar mare făcut de domnul Lintescu ( proiectant, n.red) prin care se cerea scoaterea din circuitul forestier. Mi-a spus: „Doamnă, n-am mai avut bani să plătesc proiectul ăsta, că mi-a cerut 200 de milioane, luați-l dumneavoastră, faceți scoatere…”. Am cumpărat terenul din pădurea Trivale cu bani mulți. După care ne-am dus să facem proiectul. Am ajuns la domnul Georgian Frigură. Acesta a zis: „Doamnă, eu știu de dumneavoastră, dar eu nu mă bag, că sunt certat cu Davidescu și niciun proiect de-al meu nu trece de el. Duceți-vă la altcineva.” Și m-am dus la Lintescu, acesta spunându-mi: „Cumpărați teren în altă parte, de zece ori mai mult decât terenul ăsta. Punem pe el stejari și atunci îl scoatem din circuitul forestier.”
„L-am cunoscut pe dl Ivănescu la o adunare. Mă tot curtau cei de la PNL să intru în partid”
# La Pitești, prin ce persoană l-ați cunoscut pe domnul Ivănescu?
– Domnul Jinga de la Direcția Silvică (n.red. – Valerian Jinga, fostul director liberal al Direcției Silvice din perioada când s-au teleportat cele 32,8 ha, de la Rătești în pădurea Trivale). Așa țin minte. L-am cunoscut la o adunare. Îi cunoșteam copiii domnului Jinga și așa m-a invitat. Mă tot curtau cei de la PNL ca să intru în partid. Și m-am dus la o întâlnire a dumnealor, undeva în vara lui 2009 și acolo a fost și domnul Ivănescu. Dânsul știa că eu sunt bine legată cu străinătatea, cu una cu alta, dânsul avea terenuri de vânzare, era într-o perioadă mai grea din punct de vedere financiar. Apoi domnul Ivănescu m-a invitat la dânsul la hotel (Muntenia, n.red) și la recepție mi-a prezentat terenurile pe care le avea de vânzare: unul pe lângă Petrochimie, unul în pădure, când intri în Pitești pe partea dreaptă. M-a dus și pe undeva la Izvoru. Plus acest teren forestier din pădurea Trivale. Văzând vilele acelea de jur-împrejur, m-am gândit că putem să facem și noi un complex de blocuri. După care am aflat că nu putem să facem complex de blocuri, nu ne lăsa Legea pădurilor. Așa că ne-am gândit că am putea face ceva turistic sau medical. Am fost la oameni importanți din lumea medicală din România, inclusiv la domnul profesor Ioan Lascăr, ca să mă ajute să facem o clinică precum este la Viena, ceva de genul AKH, ca să nu se mai ducă lumea să se trateze peste hotare. Așa aveam ideea, să fac o clinică în care să se facă inclusiv operații estetice, o clinică cu toate serviciile. Am prezentat proiectul partenerilor mei străini. Ei au avut încredere în mine. Acum suntem blocați de doi ani, în așteptarea unei noi legi a pădurilor. Dorim să tăiem măcar o bucată de pădure din terenul ăsta și să facem ceva. Mă gândesc că mor și nu apuc.
„Am parteneri din Canada, Marea Britanie și Israel dispuși să investească sute de milioane de euro pentru o clinică în pădurea Trivale”
# Care ar fi cea mai viabilă variantă ca proiect pentru terenul din Trivale?
– Nu putem să facem cartier de vile, pentru că legea ne dă voie să facem asta la 5 ani după ce tăiem pădurea. Clinică ne dă voie, clinică putem să facem imediat.
# Cam cât ar fi dispuși partenerii dumneavoastră externi să investească acolo?
– Foarte mult. Sute de milioane de euro.
# Sunt parteneri numai din Israel sau și din alte țări?
– Din Canada, din Marea Britanie – de la Londra și din Israel.
„Mă gândesc şi la varianta că domnul Davidescu o fi avut ceva cu Ivănescu”
# Știți că sunt mai multe procese pe rol privind aceste terenuri din pădurea Trivale. Există un risc ca titlul de proprietate pentru acele terenuri să fie anulat. Iar dacă se ajunge aici, asta ar însemna că se anulează și contractele de vânzare-cumpărare pe care le-ați făcut cu domnul Ivănescu. Ce aveți de gând să faceți în acest caz?
– Mi-e frică să mă gândesc la asta. Mă gândesc că România nu e Africa. Avem cadastru, avem intabulare, avem avizul de la Ocolul Silvic că ei nu cumpără și cumpărăm noi. Avocații noștri au lucrat pe lege. Eu cred că este o împiedicare de a face ceva, o împiedicare făcută cu alte scopuri. Noi nu vrem să distrugem pădurea Trivale, cum au făcut alții, vrem să tăiem doar o porțiune mică. Domnul Davidescu ne-a făcut mult rău. Mă gândesc și la varianta că domnul Davidescu o fi avut ceva cu Ivănescu. Avocații ne-au spus că terenul e în regulă.
Denis Grigorescu
0 Comentarii