# Exclusiv/Procuratorul Costel Ungureanu rupe tăcerea despre cum s-au vândut cele 32 ha în Pădurea Trivale.
Continuăm și în această ediție cu dezvăluiri din stufosul dosar al celor 32,8 hectare „mutate” de la Rătești în pădurea Trivale. Vă prezentăm date și declarații ce arată că Ileana Brătianu, moștenitoarea marelui istoric Gheorghe Brătianu, a fost un pion folosit la maximum de către cei interesați să obțină profit din această mega-afacere. Personaj cheie în toată această controversată tranzacție a fost Costel Ungureanu, bibliotecarul de la primăria Rătești, cel care pe 16 noiembrie 2005 era împuternicit prin procură de către Ileana Brătianu să îndeplinească „toate formalitățile legale în vederea revendicării terenurilor intravilane, extravilane arabile și terenuri cu vegetație forestieră (păduri și zăvoaie), precum și construcțiile existente, pe care familia prof. univ. Ghe. I. Brătianu le-a deținut în comuna Rătești, precum și în alte localități din România”.
Practic, bibliotecarul Ungureanu primea puteri totale pentru retrocedarea terenurilor, inclusiv dreptul ca să vândă la libera sa apreciere și la prețul cel mai avantajos imobilele restituite. Spre lauda sa, Costel Ungureanu a fost, pe parcursul celor aproape trei ore cât am stat de vorbă la Primăria Rătești, un interlocutor foarte deschis și transparent, prezentându-ne sute de documente importante, inclusiv extrase de cont ce atestă miliardele plătite de Ivănescu pentru o parte dintre terenuri, cu mult peste sumele modice declarate în contractele notariale. Tot Costel Ungureanu ne-a mai dezvăluit și că l-a însoțit pe magnatul Ivănescu de două ori în casa unei doctorițe din București. Iar acolo, cel la care au ajuns cele 32 ha teleportate de la Rătești în Trivale i-a înmânat Ilenei Brătianu două sacoșe pline ochi cu bani.
„Klaus Iohannis a ajutat-o pe Ileana Brătianu, după ce și-a rupt picioarele”
# Domnule Ungureanu, cum și când ați cunoscut-o pe dna Ileana Brătianu?
– Am cunoscut-o în 1991, de Sfântul Gheorghe, la Rătești. Ca o paranteză, unii membri ai familiei mele îi cunoscuseră și pe înaintașii săi. Ionel Brătianu l-a dus pe bunicul meu la Garda Regală în București. În 1991, de Sfântul Gheorghe, am fost acasă să mănânc. Eram doar bibliotecar atunci, acum sunt și jurist și arhivist. Când m-am întors, de sub bolta clopotniței ieșea dânsa cu fiul unui preot de la noi și amândoi împărțeau vin și covrigi. Când i-am văzut, mi-am dat seama instinctiv că e doamna Brătianu. M-am dus să o salut. Am vorbit mai mult cu dânsa atunci, i-am spus cine sunt și că aș vrea să pun denumirea bibliotecii „Gheorghe Brătianu”. Ne-am văzut mai des apoi, că venea des pe aici. Nu era vorba de pământ, de astea… Dânsa voia să recupereze terenurile, dar eu nu știam pe atunci lucrul ăsta. Și, prin 2000, a împuternicit-o pe Legea 1 pe Maria Tereza, o nepoată mai îndepărtată din familia Brătianu, și i-a făcut mai multe procuri. A luat o cârcă de bani de la noi. 750 de milioane pentru 50 de hectare pe care le-a vândut la persoane fizice din comună în frunte cu primarul (Matei Gheorghe, n.red), care a cumpărat 30 de hectare. Vânzările s-au făcut în 2003. Maria Tereza avea procură, că doamna Brătianu era bolnavă, își rupsese picioarele la Tălmaciu. Actualul președinte Iohannis a aflat atunci, nu știu cum – era primar al Sibiului pe vremea aia- că doamna Brătianu a avut accident, și l-a pus pe viceprimarul său să se ocupe de dânsa. Până să aibă accidentul, doamna Brătianu mergea de două ori pe an cu mașina pe ruta București-Paris și retur. Și gândiți-vă că avea peste 70 de ani! Revenind la vânzarea terenurilor de la Rătești de către Maria Tereza, să vă spun ce s-a întâmplat. Prin august 2003, la patru luni după vânzare, mă sună doamna Brătianu, de undeva din Franța de lângă Barbizon, că moare de foame. „Cum să muriți, doamnă, de foame? Păi n-aveți banii din terenuri?”, o întreb eu. Nici nu puteam să plec eu la Paris. „Păi, nu mi-a dat Maria Tereza niciun ban!”, mi-a răspuns. Am vorbit apoi cu domnul primar Matei și acesta i-a virat 3000 de euro în cont. Maria Tereza plecase cu toți banii în America.
# Știu că în 2000 i-ați trimis o scrisoare doamnei Brătianu în care îi solicitați să vă doneze 1500-2000 mp pentru viitoarea bibliotecă. V-a donat suprafața solicitată?
– Nu, nu mi-a donat terenul. A spus că nu e casă de binefacere. I-am dat 2000 de euro pentru acel teren, am toate actele justificative în acest sens.
„Sacoșele cu bani s-au dat la București, în casă la doamna doctor Drimer”
# Câți bani i-a dat Nicolae Ivănescu doamnei Brătianu pentru terenurile pe care le-a cumpărat de la dânsa?
– Foarte mulți bani, 10-15 miliarde în total. Am aici un ordin de plată ce arată că a dat 2,7 miliarde pentru 50 de hectare în Rătești. Pentru un alt teren de 13.000 de metri pătrați, tot de la Rătești, Ivănescu i-a dat 800 de milioane. Doamna Brătianu venea pe aici cu un domn Gheorghe Croitoru din București, care trăiește și acum. El știe mult mai multe despre aceste tranzacții. Doamna Brătianu a stat la mai multe persoane în gazdă la București, chiar și la senatori. La un moment dat a stat la o doamnă doctor Drimer. Și vreau să vă spun că acolo, la doamna Drimer în casă, în București, domnul Ivănescu i-a dus și bani cu sacoșa. De două ori am fost de față, că doar eu și șoferul l-am dus la București, atunci când i-a dus banii doamnei Brătianu. Domnul Ivănescu avea mulți bani, îmi dădea și 5-6 milioane ca să-i cumpăr flori doamnei Brătianu. Lua buchete uriașe de flori pentru dânsa. Domnul Ivănescu avea unele momente de dărnicie maximă. O dată mi-a dat 5 milioane doar ca să cumpăr țigări.
„Brigadierul Paul Rizea de la Ocolul Silvic Topoloveni a fost cel care i-a spus lui Ivănescu că doamna Brătianu are pământuri la Rătești”
# Prin cine a cunoscut-o domnul Ivănescu pe doamna Brătianu?
– Prin intermediul domnului care era în comisia locală de fond funciar de la Rătești din partea Ocolului Silvic Topoloveni. Este vorba de domnul brigadier Paul Rizea. El i-a spus lui Ivănescu că doamna Brătianu are pământ la Rătești. Ăsta e adevărul, nu poate să spună nimeni că nu e ăsta adevărul. Paul Rizea i-a spus lui Ivănescu: „Vezi că doamna Brătianu stă la Florica”. Și domnul Ivănescu a venit imediat la vila Florica și a scos din portbagaj un buchet uriaș de flori. Atunci l-am cunoscut prima oară pe domnul Ivănescu.
# Cam cât teren a cumpărat Ivănescu de la doamna Brătianu?
– La Rătești a cumpărat 50 și ceva de hectare în zona Parapet, apoi 90 de hectare de zăvoi, 50 de arabil și 32 de pădure (cele cu cântec, transferate apoi în Pădurea Trivale, n.red.) În total, sunt 300 de hectare care i-au fost retrocedate doamnei Brătianu și dintre care Ivănescu a cumpărat peste 210 hectare. Doamna Brătianu mai avea persoane interesate să cumpere, care ar fi putut da poate și mai mulți bani, dar acele persoane doreau să cumpere doar o parte din terenuri. Domnul Ivănescu a cumpărat tot. Repet, i-a dat bani și cu sacoșa. Pentru terenurile din Trivale a dus de două ori bani cu punga, la București. Țin minte că eu și șoferul l-am însoțit la București și, pe lângă bani, i-a adus și foarte multă mâncare doamnei Brătianu, cumpărată de la fostul supermarket Primăvara din centrul Piteștiului.
# Pentru terenul din pădurea Trivale cam cât i-a plătit Ivănescu doamnei Brătianu?
– I-a dat în jur de 3 miliarde pe puțin. I-a dus banii în două tranșe. Banii au fost dați în două sacoșe mari de plastic luate de la supermarketul Primăvara. Dar i-a și virat bani în cont. La un moment dat, pe 28 mai 2007, doamna Brătianu avea aproape 3 miliarde în cont. Dar era și mână spartă. După ce a murit, a venit fiica dânsei în țară (Marie Helene Fabra Brătianu, n.red) și nu a găsit niciun ban în cont. I-am spus că eu nu m-am atins de bani. Ar trebui verificat la bancă cine i-a scos. Se poate vedea asta.
Apropo de terenuri, doamna Brătianu avea o vorbă: „Eu nu am venit în România ca să vând”. Nici nu știu de ce a vândut în final… Și, legat de pădurea Trivale, vreau să vă spun că dna Brătianu s-a bucurat că terenul a fost cumpărat de un român, în speță de domnul Ivănescu. Ea nu suporta arabii și evreii. Și, culmea, o parte din acel teren a ajuns până la urmă la niște evrei.
# Banii pentru pădurea Trivale au fost dați la București?
– Da, în casă la doamna doctor Drimer. Domnul Ivănescu a venit cu sacoșele cu bani. Apoi am fost cu doamna Drimer și i-am depus la bancă, dar nu mai știu la care bancă.
# Dar nu trebuia să se ducă la notar și să facă actul de vânzare-cumpărare?
– I-a dat banii înainte să facă actul. Am rămas șocat când am văzut sacoșele alea pline cu bani. Nu știam dacă sunt bancnote de un milion sau de cinci milioane în ele. Se vedea doar că sunt o groază de bani. Nu știu însă de ce nu a dat banii prin virament. Asta nu înțeleg.
„Actul l-au făcut pe bani mai puțini, la notarii Cârstoiu”
# Și actul de vânzare-cumpărare pe ce sumă l-au făcut după aceea?
– L-au făcut pe mai puțini bani, l-au făcut la notarii Cârstoiu. Vreau să vă spun ceva și legat de punerea în posesie în pădurea Trivale. Doamna Brătianu nu a fost atunci, am mers doar eu cu primarul Matei. Era parcă în decembrie 2006, ne-au chemat cei de la Ocolul Pitești, era un frig teribil. Ne-au dus pe acolo, dar nu au pus țăruși cum se face, doar ne-au arătat terenul. Ne-au arătat niște păduri. Puteau să ne arate orice, nu știam noi ce e acolo. Nu mai fusesem niciodată prin zona aceea. Am semnat actele în fața Ocolului.
# Vroiam să vă întreb de ce procura v-a fost făcută în noiembrie 2005, când doamna Brătianu era pe patul de spital și nu mai înainte, când era sănătoasă? Cine a decis să se facă tocmai atunci procura?
– Doamna Brătianu a decis. Atunci când a făcut procura, nu îl cunoștea pe domnul Ivănescu. Prin martie 2006 l-a cunoscut și au început să meargă lucrurile mai repede în ceea ce privește restituirea terenurilor. Până atunci, Comisia Locală îmi tot pusese bețe în roate, nimeni nu mă băga în seamă. Făcusem multe adrese pentru restituire, nu voiau să îmi dea nimic. După ce doamna Brătianu l-a cunoscut pe domnul Ivănescu, totul s-a schimbat.
# Ați primit vreun comision de la Ileana Brătianu sau de la Nicolae Ivănescu pentru că i-ați ajutat atât de mult?
– Mi-a dat 115 milioane doamna Brătianu, cu care am cumpărat un teren acolo unde era înainte Poliția Rătești și unde vreau să fac un fel de minicreșă pentru copiii de la orfelinate. Dar nu vor să-mi dea clădirea aceea abandonată, deși terenul e al meu. De 10 ani mă lupt cu ei, de când era Orjanu comandant la Poliție. Legat de comisioane, domnul Ivănescu nu mi-a dat nimic, doar niște mărunțiș câteodată.
„Am fost la Davidescu și acesta a spus: «Doamna Brătianu, o să fiți mulțumită, o să primiți…» și a arătat cu mâna spre pădurea Trivale”
# Legat de terenul din pădurea Trivale, de ce ați refuzat inițial ofertele, altfel foarte convenabile, de a primi cele 32 ha la Ocolul Topoloveni, apoi la Valea Mare-Ștefănești și apoi la Dobrogostea, care ține de Ocolul Silvic Pitești?
– În primul rând vreau să vă spun că aici, la Rătești, nu mai era teren disponibil. Degeaba spun ăștia de la Ocolul Silvic Topoloveni că mai era teren. Nu e adevărat. Mint ăștia. Nu mai era pădure aici. Unde a fost zăvoiul și ne-au dat ei e, de fapt, pământ arabil. Legat de acele refuzuri, vreau să vă spun că eu o sunam pe doamna Brătianu de fiecare dată, după ce primeam oferte. Și dânsa le refuza de fiecare dată. Iar cei de la Ocolul Silvic Topoloveni nu au venit cu ofertă concretă. Să vă mai spun o chestie dubioasă. De abia îmi luasem mașină, că doamna Brătianu mi-a spus că trebuie să mergem cu mașina mea undeva. Mai erau în mașină un arhitect, care s-a recomandat că e arhitectul regelui și domnul Gheorghe Croitoru. Și am ajuns la Direcția Silvică Argeș, acolo lângă Palatul Copiilor. Cred că era în toamna lui 2005 sau primăvara devreme în 2006… N-am intrat în clădirea cea mare. Am mers în spate, într-o clădire mai mică, fără etaj și am intrat la Gogu Davidescu (acesta era atunci șeful Direcției Silvice, numit din partea Alianței D.A, n.red). Doamna Brătianu încă nu primise niciun teren atunci. Rețin că, la un moment dat, domnul Davidescu a spus: „Doamna Brătianu, o să fiți mulțumită, o să primiți…” și a arătat cu mâna spre pădurea Trivale. Eu am crezut c-o să-i dea pădure în Trivale, încă de atunci. De ce? Pentru că am avut senzația că dl Davidescu a vrut să o ajute. Apoi, când dânsul a ajuns prefect (Davidescu a ajuns în fruntea județului pe 1 ocombrie 2009, numit de PDL, n.red) a dat-o în judecată pe doamna Brătianu. Asta nu înțeleg eu și e cea mai mare enigmă a vieții mele. Domnul Davidescu i-a promis de „n” ori că o ajută și apoi, când a ajuns prefect, a atacat titlul de proprietate din Trivale în instanță. Cred că n-a primit ceva – m-am gândit eu – și a început să se răzbune, că n-a cumpărat el și au cumpărat alții. Nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește… Vreau să vă mai spun că ideile astea, cu transferul terenului de la Rătești în Trivale, nu au pornit de la dna Brătianu, ci de la oameni puternici din județul Argeș.
Interviu realizat de Denis Grigorescu şi Gabriel Grigore
***
Motivul pentru care Davidescu n-a mai putut s-o „ajute” pe Ileana Brătianu
Ce nu știe sau nu își amintește dl procurator Costel Ungureanu e că Gogu Davidescu a fost dat jos din fruntea Ocolului Silvic Pitești în primăvara lui 2006. Stenograme din ședințele PNL Argeș au apărut atunci, în luna martie 2006, în săptămânalul Impact în Argeș, condus de Mihai Ghezea. Adrian Miuțescu și Andrei Gerea, șefii de atunci ai PNL Argeș, au arătat cu degetul spre Gogu Davidescu și așa a căzut acesta în dizgrație politică și și-a pierdut postul.
Explicația e simplă: în momentul în care i-a promis că-i face porție doamnei Brătianu în Pădurea Trivale, Davidescu era pe funcție și putea. Apoi a fost mazilit, a venit Valerian Jinga (finul actualului senator Iani Popa) în funcția de șef al Direcției Silvice și transferul celor 32 ha ale doamnei Brătianu, pe axa Rătești-Pădurea Trivale, a mers ca uns. Gogu Davidescu a revenit pe cai mari în 2009, în funcția de prefect, după ce PNL a pierdut alegerile și la putere a venit PDL, și a avut posibilitatea să se răzbune (perfect legitim, de altfel, mai ales că știa cum au mers lucrurile), cerând anularea titlului oneros eliberat în Pădurea Trivale. G.G.
0 Comentarii