Născută în anul 1925 în comuna Bascov, Dinuţa Nicolescu a lucrat 34 de ani în localitatea natală ca asistentă şefă de ocrotire, aşa cum era pe acele vremuri denumirea funcţiei de asistentă medicală. Este veterană de război şi de-a lungul carierei profesionale a asistat la aducerea pe lume a peste 3.000 de bebeluşi. „Mi-a plăcut foarte mult această meserie încă de mic copil. Îndrăgeam uniforma personalului din spitale atât de mult încât am decis să fac şcoala sanitară. Am fugit de acasă şi fără ştirea părinţilor m-am dus la şcoala sanitară de la Piteşti. Părinţii nici nu au ştiut de mine o perioadă de timp. Totul se petrecea prin anul 1944”, a spus pentru început Dinuţa Nicolescu.

La 18 ani îngrijea răniţii de pe front

Între anii 1944 şi 1945 eleva asistentă, la numai 18 ani, avea să treacă peste momente foarte grele. Timp de doi ani cât a făcut şcoala a participat din plin la actul medical, iar apoi după absolvire a fost numită asistentă la dispensarul din localitatea natală. „Cum ne aflam în plin război mondial, îmi amintesc că veneau răniţi în permanenţă la spitalul civil de la Brătianu, iar eu, cum se avea nevoie stringentă de personal chiar dacă eram încă elevă a trebuit să particip la activitatea medicală. Îmi amintesc că am ajutat numeroşi răniţi şi că am trecut prin momente destul de grele. Veneau militari cu schije pe toată suprafaţa corpului, veneau militari fără mâini sau picioare sau cu feţele distruse. Vă daţi seama ce a însemnat pentru mine aceste lucruri pentru că nu aveam decât 18 ani. Apoi, fiindcă fusesem numită asistentă la dispensarul din Bascov aveam să acopăr o rază de 37 de kilometri, pe raza localităţilor Bascov, Slătioare, Băbana, Valea Ursului, Găvana, Drăganu, Budeasa şi până la Dobrogostea. Practic în fiecare zi parcurgeam circa 30 km, fie pe jos, fie cu bicicleta timp de 34 de ani. Îmi amintesc că prin anii ’60 în fiecare joi şi duminică stăteam la consultaţii şi în aceste zile ajungeam şi la 60 de consultaţii. Aveam foarte multe persoane bolnave de sifilis care veniseră de pe front şi cărora le făceam tratamentul în fiecare joi şi duminică. Îmi mai amintesc că prin 1947 a fost o mare invazie de păduchi şi purici şi am făcut dezinfecţii. Umblam cu etuva prin toate aceste localităţi şi dădeam foc la haine şi alte lucruri pentru a omorâ paraziţii. Nu vă mai spun că tot la Circa sanitară Bascov am avut şi casă de naşteri şi fără falsă modestie vă spun că am participat la aducerea pe lume a peste 3.000 de copii. Sunt foarte mulţumită sufleteşte pentru că am dat naştere la atâta lume! În primii ani de după război femeile năşteau acasă, iar eu îmi amintesc că mergeam să le asist în casa fiecăreia. Atunci nu se făcea cezariană, ci se năştea natural. În termeni medicali se numea extracţie manuală”.

A fost îngropată de vie

Asistenta Dinuţa Nicolescu şi-a încheiat o carieră profesională de excepţie în anul 1979, atunci când a ieşit la pensie, însă a rămas cunoscută în localitate ca „mama satului”, iar cetăţenii nu au încetat să vină să se consulte cu dânsa atât în domeniul medical, cât şi în alte probleme, cum ar fi căsnicie sau viaţa de zi cu zi. Protagonista noastră a rememorat şi un episod extrem de delicat din viaţa sa. „La bombardamentul asupra Piteştiului din anul 1945 îmi amintesc că oamenii fugeau din oraş în pădure. Şi eu am făcut acelaşi lucru şi la un moment dat pot spune că am avut mare noroc pentru că am scăpat cu viaţă. Fusesem îngropată de vie pentru că bombele au căzut în apropierea mea şi au aruncat pământ peste mine. Puteam foarte uşor să fiu lovită de schije sau pământul căzut peste mine să fi fost mult mai mult, dar am scăpat pentru că colegii mei m-au ajutat să ies de sub pământ. Am ajuns în această postură pentru că regulamentul spunea ca atunci când cad bombele trebuie să ne culcăm pe pământ. Oricum atunci a fost un măcel printre cetăţenii Piteştiului”. Asistenta Dinuţa Nicolescu pentru întreaga carieră profesională a fost răsplătită anul acesta de autorităţile locale, primind titlul de cetăţean de onoare al comunei Bascov.

Actriţa Adriana Trandafir a copilărit în casa asistentei

Însuşi primarul Bascovului, Gheorghe Stancu, a fost îngrijit de Dinuţa Nicolescu, care şi-a amintit că l-a scăpat de dizenterie când era mic. Şi actriţa Adriana Trandafir a copilărit în casa asistentei, alături de copiii acesteia. După cel de-al doilea război mondial, bolile care făceau ravagii printre argeşeni erau tuberculoza şi sifilisul. Mulţi soldaţi s-au întors de pe front bolnavi de sifilis. Dna Dinuţa îşi aminteşte că supraveghea din punct de vedere medical şi prostituatele din cele două case de toleranţă ce funcţionau după război pe Strada Mare, din Piteşti, într-o vilă care a fost demolată la venirea la putere a comuniştilor. „Fetele veneau în fiecare lună la analize şi consult medical. Care făceau sifilis sau alte boli nu mai puteau profesa. Eu sunt de acord cu legalizarea prostituţiei, fiindcă în acest fel s-ar reduce numărul bolilor cu trasmitere sexuală. Mai bine prostituţie supravegheată medical, decât pe marginea şanţului, ca acum!“.

„Am salvat mulţi copii de la moarte”

„Oamenii erau agricultori, nu aveau bani şi nu le ceream nimic. Ne alegeam cu ce le aduceau ursitorilor. La trei zile după naştere, mama venea la moaşă cu un kilogram de zahăr, un litru de vin, grâu, porumb, creioane şi caiete, care să-i poarte noroc micuţului. Mai punea şi 5 – 10 lei, dacă avea. Noi ne făcusem oricum datoria. Nu-mi mai amintesc cât aveam salariu. Cred că vreo sută de lei, dar ne ajungea, dacă eram chibzuiţi.  Am salvat mulţi copii de la moarte. Erau unii născuţi la 900 de grame. Îi ţineam în vată, după sobă, la căldură, şi le dădeam să mănânce lapte cu pipeta. Când se făceau la 1 – 2 kilograme, puteau să fie îngrijiţi şi de mame“, ne-a spus octogenara, care îşi aminteşte cu lux de amănunte de mulţi copii ce i-au trecut prin mână şi care au ajuns oameni de vază aşa cum ar fi doctori, profesori universitari sau chiar primari. (Marius IONEL)