De 11 ani, Gabi Dumitru, fost fotbalist la FC Argeş, Dinamo şi Rapid, a creat o academie de fotbal la Londra. De la şapte copii, în anul 2014, a ajuns acum la sute de puști în Eagles Football Academy, iar performanţele şi valoarea tinerilor jucători au atras atenţia unor mari cluburi din Premier League, din Belgia şi Olanda. Academia colaborează cu cluburi mari, precum Ajax Amsterdam. Gabriel Dumitru a numit Eagles academia pe care o conduce la Londra datorită pasiunii sale pentru „vulturii“ de la FC Argeş, unde a jucat mai mulţi ani: „Pentru mine, FC Argeş a fost, este şi va fi mereu în inima mea“.
Începuturile au fost grele pentru fostul jucător care a făcut şcoala de antrenori în Olanda: a lucrat în construcţii, apoi ca şofer la o fabrică de pâine, apoi a ajuns manager în același loc. Dar nu putea trăi fără fotbal, marea sa dragoste. După o încercare eșuată prin „smârcurile” sistemului de la noi de a-și crea propria academie de fotbal, acasă, la Pitești, Gabi Dumitru și-a încercat norocul tocmai în Anglia. Și a reușit să-și împlinească marele vis. Iar povestea sa este una de succes. „La Londra nu poți reuși decât dacă muncești”, au fost primele sale cuvinte… Născut pe 15 martie 1970, ca junior, Gabi Dumitru a evoluat la Aripi Piteşti, o celebră pepinieră de fotbalişti. Un jucător talentat şi apreciat, Gabi Dumitru a jucat şi pentru echipele naţionale de juniori şi de tineret. La seniori, a evoluat la FC Argeş, Rapid, Gloria Bistriţa, Chindia Târgovişte, Universitatea Craiova şi Wuhan (China). Înainte să înfiinţeze Eagles Football Academy la Londra, Gabi Dumitru a antrenat Olimpia Satu Mare, FC Baia Mare, FC Olt, ALRO Slatina şi FC Argeş.
„Mi-am dorit să am propria academie de fotbal, am încercat la Pitești, dar…”
Ce te-a determinat să părăsești România și să construiești un proiect educațional sportiv tocmai în Anglia?
– Am părăsit România dintr-un motiv extrem de simplu. Mi-am dorit foarte mult să am propria academie de fotbal, am încercat la Pitești, voiam să fac ceva acolo și să ajut fotbalul argeșean să progreseze. Din păcate, lucrurile nu au funcționat așa cum mi-am dorit eu. Sunt foarte fericit că visul mi s-a îndeplinit în Marea Britanie, iar proiectul meu este unul de succes. Deja, an de an, lucrurile duc către performanțe cât mai ridicate.
Care a fost cel mai mare șoc pe care l-ai observat între fotbalul românesc și cel britanic?
– Fotbalistul român nu are mentalitatea celui britanic din două motive. Din punct de vedere educațional, copiii care se nasc și se formează în Anglia se dezvoltă cu factori emoționali pozitivi, au foarte mare încredere în ei, iar al doilea aspect extrem de important îl reprezintă faptul că puștii români vin în bagajul lor de acasă cu multe lacune. Mă refer strict la factorii emoționali, unde părinții, din dorința de a le oferi totul, fac anumiți pași greșiți în dezvoltarea lor. De asemenea, atitudinea și mentalitatea încă nu au ajuns la nivel de performanță la noi, pentru că schimbul de generații se va produce ulterior. Copiii născuți și crescuți în Marea Britanie, cu rădăcini latine, vor avea un cuvânt greu de spus în anii următori. Generațiile tinere se formează acum. Noi, din punct de vedere tehnic, nu avem o talie, un gabarit puternic, așa cum se cere în fotbalul modern. Dar compensăm cu altceva. Școala mea de fotbal pune accentul, în primul rând, pe formarea caracterului, pe disciplină și pe dezvoltarea nivelului de inteligență. Din păcate, părinții copiilor români fac multe greșeli. Își doresc enorm ca odraselele lor să devină fotbaliști dintr-un singur motiv, acela de a le asigura și lor liniștea din punct de vedere financiar. Este eronat să gândești așa… Al doilea lucru nociv este că părinții copiilor români stau pe marginea terenului, la antrenamente, și încearcă să fie antrenori și profesori. Eu promovez altceva… În altă ordine de idei, veți auzi în cel mai scurt timp că un copil din academia mea va semna cu FC Argeș, echipa mea de suflet.
Citește și Dincolo de gazon! Florin Borţa: „Aveam 5 ani şi jumătate când m-am apucat de fotbal”
„Antrenorul Bogdan Andone a găsit «cheița» pentru fiecare jucător!”
Pentru că ai amintit de FC Argeș, spune-mi, te rog, urmărești evoluțiile echipei pregătite de Bogdan Andone?
– S-a creat acolo un nucleu, o echipă puternică, cu un antrenor care a găsit „cheița” pentru fiecare jucător, l-a pus în poziția corectă. Se pare că este o echipă pragmatică, căreia îi place să joace un fotbal frumos, în viteză, e foarte periculoasă în jocurile de acasă, în special, FC Argeș este o formație foarte greu de învins. Merită să joace în play-off. Ce-i lipsește pentru a se bate la o poziție înaltă în play-off? Cred că ar avea nevoie de 2-3 jucători cu experiență, în posturi cheie, care să dea echilibru în momentele dificile, pentru că va trece și prin astfel de episoade. Un fotbalist de calibru te poate ajuta în astfel de momente.
Ai trăit momente frumoase în tricoul echipei FC Argeș. Ce amintire îți vine acum în minte?
– Nu ascund faptul că îmi doresc ca într-o zi, la FC Argeș, să am copii crescuți în academia mea, cu atitudine și mentalitate britanică, de care să fiu mândru că joacă sub aceleași culori sub care eu am crescut. Amintiri sunt multe, toate sunt deosebite. Una dragă sufletului meu ar fi aceea petrecută în anul 1994, când am eliminat cele mai bune echipe, la momentul acela, UTA, Steaua, Dinamo, și am ajuns în semifinalele Cupei României. Am fost eliminați de Universitatea Craiova, dar a fost o perioadă extraordinară petrecută în tricoul alb-violet. Am avut o generație aparte. După antrenanente, aveam un loc unde mergeam să ne relaxăm. Spuneam că mergem la „pâș-pâș”, să mâncăm o jumătate de pui sau un pui, ceea ce însemna pentru noi o bere sau două… Era limbajul nostru secret! Mergeam toată echipa, pentru că eram o familie.
Ți-ai dori să retrăiești un meci în tricoul echipei FC Argeș?
– Meciul cu Rapid, din anul 1995, când am câștigat, la limită, cu 1-0, grație golului marcat de Cristi Negru. A fost o atmosferă de nedescris pe arena din Trivale și eu am avut o evoluție excepțională. Jucasem înainte și la Rapid București, iar lui George Copos, patronul de atunci al giuleștenilor, prezent la jocul din Trivale, nu-i venea să creadă că mă lăsase să plec din „ograda” sa prea ușor… După meci, am avut parte de un articol excepțional și emoționant, intitulat sugestiv „Talente uitate, la ora revanșei: Gabi Dumitru!” Mi-au dat lacrimile când l-am citit.
Crezi că România produce prea devreme „vedete” și prea puțini fotbaliști profesioniști?
– Categoric. Încercăm să scoatem la rampă anumiți tineri împingându-i în gura presei, cerându-le jurnaliștilor să vorbească cât mai des despre ei. Din păcate, în felul acesta, nu facem decât să le formăm o imagine falsă, nelăsându-i să se maturizeze, să înțeleagă ce înseamnă performanța, cât de important este să muncești și să rămâi pe o linie ascendentă; să urmărim dacă acele „vedete” au avut un echilibru din punct de vedere emoțional , să le urmărim evoluțiile reale pe care le au de-a lungul timpului, în jocuri oficiale, interne și internaționale. Diferența dintre un copil talentat și unul care ajunge fotbalist de top este extrem de de mare. Astăzi, talentul a devenit o componentă în evoluția sportivului . De aceea, foarte mulți, împinși de anumiți impresari și de presă, nu înțeleg că doar prin talent nu pot reuși. Pentru a ajunge fotbalist de top trebuie să ai caracter, personalitate, un factor emoțional pozitiv, să muncești de două ori mai mult și să parcurgi corect și la timpul potrivit anumiți pași.
Citește și Dincolo de gazon. Povestea japonezului de 39 de ani, care joacă la FC Argeş
Citește și Dincolo de gazon. Briana Briceag, mezina căpitanului FC Argeş, a împlinit un an
0 Comentarii