Bogdan Mara, actualmente director sportiv la CFR Cluj, nu a uitat că a evoluat doi ani în Trivale, în perioada 1999 – 2001, marcând 12 goluri în cele 46 de apariții în tricoul alb-violet. Mara consideră că FC Argeș merita să revină în primul eșalon și le ține pumnii piteștenilor. De asemenea, pe fostul fotbalist îl leagă o prietenie foarte veche de Dani Coman, președintele FC Argeș, cei doi fiind coechipieri la un moment dat.
Pentru mulți fotbaliști, anumite cluburi rămân mai mult decât simple etape în carieră. Sunt locuri care devin parte din identitatea lor sportivă. Pentru fostul jucător al echipei FC Argeș, Bogdan Mara, perioada petrecută la Pitești rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri din fotbal.
Fostul atacant și-a amintit cu emoție de anii petrecuți în Trivale, de atmosfera din vestiar, de suporterii pasionați și de meciurile intense disputate pe stadionul care vibra la fiecare partidă. „La FC Argeș am trăit momente speciale. Era o echipă unită, iar suporterii erau incredibili. Simțeai că joci pentru un oraș întreg. Piteștiul este un loc special pentru orice jucător care a trecut pe acolo. Energia suporterilor și tradiția clubului te fac să dai totul pe teren. Sunt amintiri pe care le voi păstra mereu”, își amintește Mara.
Chiar dacă timpul a trecut, iar cariera l-a purtat pe alte drumuri în fotbal, legătura cu FC Argeș a rămas una puternică.
„Voiam să mă afirm”
Bogdan, spune-mi, pentru început, cum ai ajuns la FC Argeș?
– Eram la Dinamo la vremea aceea, dar eram foarte tânăr și în Ștefan cel Mare erau jucători foarte valoroși, cu mare experiență și eu nu puteam concura cu ei. Jean Vlădoiu, Mihalcea, Ionel Gane, Marius Niculae, Mutu… Având în echipă jucători deja consacrați, era normal să joc puțin. Întrucât voiam să mă afirm și să dobândesc experiență, am avut o discuție cu cei de la Dinamo, cărora le-am spus că nu doresc să fiu veșnică rezervă, ci să evoluez în carieră, să prind încredere în forțele proprii, să mă fac cunoscut în fotbal. Am venit împreună cu Paul Codrea la FC Argeș. Sunt sigur că iubitorii fotbalului din Pitești nu l-au uitat nici pe el. Președintele clubului din Trivale era domnul Vali Ilinca.
Ai fost iubit de suporterii din Pitești. Ce-a însemnat pentru tine FC Argeș?
– O etapă extrem de importantă din cariera mea de fotbalist, acolo m-am lansat în fotbalul mare și am trăit momente foarte frumoase. Aveam o echipă solidă, jucam un fotbal plăcut, am avut și rezultate pe măsură. Ceea ce pot spune este că la Pitești mi-am creat prietenii solide, iar la ora actuală vorbesc cu mulți dintre foștii colegi, mai ales cu Dani Coman, președintele clubului FC Argeș.
O amintire care-ți vine acum în minte din perioada aceea… Poate legată de regretatul și inegalabilul Florin Halagian…
– Aoleu, dacă ai deschis discuția despre domnul Halagian, am foarte multe amintiri plăcute și foarte haioase. Îmi vine în minte un episod petrecut în pauza unui meci disputat împotriva Petrolului Ploiești, în deplasare, pe care l-am câștigat cu 1-0, golul victoriei fiind marcat de mine. Domnul Halagian era foarte dur, dar foarte bun și chiar a ținut mult la mine. Eu eram un jucător încăpățânat, care avea o personalitate puternică. Am ratat o ocazie mare în prima repriză, iar la pauză, în vestiar, domnul profesor a venit să-mi spună ceva. Am fost obraznic, i-am răspuns, iar dânsul a început să alerge după mine în jurul unei mese. Nu m-a prins, am fost mai rapid, dar am adus victoria în repriza secundă și mi-am spălat toate păcatele. Mi-a dat multe sfaturi domnul Halagian, de-a lungul timpului, mi-a dat multă încredere, lucra foarte bine cu tinerii. Ținea la disciplină, simțea jucătorii talentați și le dădea libertate și încredere în teren. Mi-a influențat mult sitlul de joc și mentalitatea. De altfel, toți antrenorii pe care i-am avut au avut o contribuție în cariera mea, de la toți am învățat câte ceva bun.
„Nu i-a fost ușor lui Dinamo cu noi”
Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce meci ți-ai dori să retrăiești în tricoul lui FC Argeș?
– Sunt multe partide memorabile. Îmi amintesc, de exemplu, meciul cu Dinamo, de la Pitești, o partidă extrem de importantă pentru oaspeți, care se luptau pentru titlul de campioană. Eu venisem din Ștefan cel Mare, iar peste două luni urma să mă întorc la acolo. Am fost pus într-o situație ingrată atunci, presiunea a fost foarte mare la momentul acela. Nu i-a fost ușor lui Dinamo cu noi, eram o echipă arțăgoasă, ne dădeam viața pe teren. Am câștigat jocul. Înainte de meci, am avut o discuție cu domnul profesor Marian Bondrea, care era antrenorul nostru. Am avut încredere, i-am spus să stea liniștit, pentru că voi juca mai mult decât corect, voi evolua cu sufletul. Am avut în meci clinciuri cu cei de la Dinamo, care aveau nevoie de victorie, dar nu au reușit să ne învingă. Eu am făcut un meci foarte bun, am primit felicitări din partea tuturor. Cei de la Dinamo s-au supărat pe mine, pe moment, dar când mi s-a terminat împrumutul cu FC Argeș și am mers acolo, au apreciat corectitudinea și faptul că mi-am respectat meseria de fotbalist.
Spune-mi, cum era atunci relația dintre jucători și suporteri?
– Excelentă, veneau la stadion, ne încurajau. Piteștiul este un oraș care iubește fotbalul, lumea cunoaște fenomenul, atmosfera la meciuri era extraordinară.
Ce diferențe majore observi între fotbalul de odinioară și cel de acum?
– Fotbalul a evoluat, dar am remarcat faptul că nu mai este același public la meciuri. Stadioanele nu mai sunt pline meci de meci. Când eram acolo, se umplea arena din Trivale, nu conta echipa împotriva căreia evoluam: Gloria Bistrița, Ceahlăul Piatra-Neamț sau Dinamo, Steaua, Rapid…
Care era secretul succeselor echipei FC Argeș în perioada aceea?
– Argeșul era o echipă foarte respectată, să știi, avea în componență jucători foarte talentați, mulți erau din pepiniera proprie, se crease emulație. Vă dau doar câteva exemple: Bălașa, Bârdeș, Gâlmencea, Marius Radu; eram și noi, cei mai tineri, eu, Neaga, Dani Coman, Aveam o trupă cu potențial, care juca fotbal de plăcere.
„Și la ora actuală este la fel Dan Coman”
O amintire cu Dani Coman îmi relatezi?
– Sunt multe… De exemplu, chiar dacă era mai mic decât mine, se impunea în fața celor mai în vârstă, îi mai amenința cu bătaia, în glumă, ce-i drept, dar avea și atunci un cuvânt greu de spus. Ne-am împrietenit rapid și avea grijă de mine. Cei mai în vârstă erau cu mai mult tupeu, era normal, mai dădeau ordine. Nu prea ascultam de ei, pentru că am avut tupeu și eu. Într-o zi, s-a luat de mine un coleg de echipă, mi-a impus să fac ceva și am refuzat categoric. Cum jucătorul respectiv nu era obișnuit să fie refuzat, a ripostat, dar a intervenit Dani Coman și mi-a luat apărarea, l-a „scuturat” puțin. I-a spus cu fermitate: „Stai cuminte, Bogdan Mara este prietenul meu și vei avea de-a face cu mine!”. Era foarte respectat de cei mai în vârstă… Și la ora actuală este la fel Dan Coman…
Cum te pregăteai înaintea unui meci? Aveai un ritual anume?
– Da, aveam niște obiceiuri, dar nimic ieșit din comun. Mă pregăteam singur mental, apoi îmi găteam ceea ce știam că îmi face bine. Alimentația este foarte importantă în viața unui sportiv de performanță, dar și odihna contează enorm. Dacă nu ai o conduită corespunzătoare, se va simți în evoluția din teren. Toate vin la pachet… emoțiile, talentul, este ca un puzzle, dacă lipsește o piesă, nu ai succes. O rețetă clară a succesului în viață nu există, ține de fiecare individ, să-și urmărească obiectivul, visul, trebuie muncă multă și sacrificii.
Ce sacrificii personale a presupus cariera ta?
– Multe, dar nu regret niciun pas făcut. Am început la șapte ani să joc fotbal, în orașul meu natal, Sibiu. Mergeam la școală, apoi aveam antrenament, ajungeam acasă seara, la 19. Îmi făceam lecțiile și se ducea ziua. Îmi plăcea fotbalul, dar nu am neglijat nici școala. Am pierdut multe lucruri din copilărie, dar a meritat. Am terminat Facultatea de Jurnalism, am făcut ceea ce mi-a plăcut în viață. Am vrut, la un moment dat, să devin ziarist. Am oscilat între a fi fotbalist și a îmbrățișa o carieră în jurnalism. Am lucrat și în televiziune, 4-5 ani, după ce am pus ghetele-n cui, am fost analist sportiv. M-a ajutat mult faptul că am absolvit o facultate în domeniu, am știut cum să-mi gestionez emoțiile, dar și ce trebuie să spun…
Ce advesar ți-a creat mari probleme pe teren când erai la FC Argeș?
– Eram relaxat atunci, jucam dezinvolt, din pasiune, nu-mi era frică de nimeni. Am avut în teren adversari puternici, de la Dinamo și Steaua, care erau echipele cele mai în vogă. Dar nu mă speria niciunul, nu a avut cine să mă încurce…
Pe ce cheltuiai cei mai mulți bani?
– Pe haine, pe mașini. Nu regret că am irosit banii, așa era atunci. Acum nu mai am aceste pasiuni. Atunci eram tânăr și voiam să-mi satisfac toate plăcerile.
Ești în tabăra adversă acum, director sportiv la CFR Cluj. Ce părere ai despre FC Argeș?
– A făcut un sezon foarte bun și nu este deloc întâmplător faptul că s-a calificat în play-off. Este o muncă pe care Dani Coman și echipa de acolo o fac de doi ani. Au promovat din liga secundă, acum au ajuns în play-off-ul SuperLigii. Și mai este un aspect de lăudat. Faptul că domnul primar i-a susținut enorm. Îl respect foarte mult pe domnul Cristian Gentea, a făcut foarte mult bine fotbalului argeșean. În județul Argeș, fotbalul dispăruse, dar domnul primar și Dani Coman au resuscitat lucrurile. Ceea ce au reușit anul acesta este doar o continuare a muncii de anul trecut. Meci de meci, FC Argeș demonstrează că este o echipă organizată, disciplinată și puternică.
Un mesaj pentru suporteri ai?
– M-am simțit foarte bine, doar la superlativ pot vorbi despre Pitești. Ori de câte ori mă întorc acolo, în orașul pentru care a scris istorie marele Nicolae Dobrin, simt căldura oamenilor, sunt primit frumos, totul îmi amintește de perioada aceea. Îmi dă un sentiment de fericire, să știi că ai realizat ceva minunat acolo, că ai pus și tu umărul la niște rezultate ce nu pot fi uitate… Am pus pasiune și iubire în teren… Îi respect pe cei de acolo, respect orașul, și îi doresc mult succes echipei FC Argeș. Anii au trecut, dar amintirile nu se vor șterge niciodată.
0 Comentarii