În urmă cu trei săptămâni, Deutsche Bank a şocat lumea finanţelor – în care nimeni nu îndrăzneşte să spună adevărul dacă adevărul este neplăcut şi contravine tendinţei de a creşte comisioanele de a fi optimist în orice – când a devenit prima bancă de pe Wall Street care oficial face ca o recesiune din SUA la sfârşitul lui 2023 să fie cazul de bază optimist ale băncilor, informează Zero Hedge.
Săptămâna trecută , banca şi-a dublat factorul de şoc atunci când a prezentat altă viziune în cea mai recentă notă „House View”, în care economistul de top al băncii a explicat că nu numai că o recesiune este asigurată, dar şi că aşteptările inflaţioniste „se vor deplasa probabil semnificativ mai sus, ducând în cele din urmă la o înăsprire şi mai agresivă şi o recesiune mai profundă, cu o creştere mai mare a şomajului”, care, la rândul său va duce la o aterizare dură.
Citește și: România a produs o cantitate de peste 481.600 tone de țiței în primele două luni ale anului
DB a optat pentru Trifecta şi şeful său de cercetare şi economistul şef David Folkerts-Landau, alături de şefii de cercetare economică şi tematică Peter Hooper şi Jim Reid, au publicat un articol în care face două puncte:
• i) cum se poate ca Deutsche Bank să fie singura bancă „la extrema anormală” care are recesiunea caz de bază pentru 2023, când „având în vedere punctul de pornire macro, sarcina probei ar trebui să fie motivul pentru care ciclul de depreciere nu se va încheia într-o recesiune”, şi
• ii) după ce a susţinut anterior că o inflaţie mai mare va fi povestea macro definitorie a deceniului, banca discută acum despre modul în care Fed Funds şi rata BCE va trebui probabil să meargă mai sus decât crede consensul şi că, în consecinţă, „recesiunea viitoare va fi mai severă chiar şi decât previziunile noastre”.
Abordând mai întâi primul punct, DB spune că este surprinsă că dintre cei 75 de prognozatori profesionişti de pe Bloomberg, opinia Băncii este singura care prezice în prezent o recesiune în SUA până la sfârşitul anului 2023. Apoi, când este treaba lui Wall Street nu este o surpriză. De asemenea, DB iese în sfârşit în evidenţă faţă de restul în sensul bun. Aşa explică Folkerts-Landau că banca a ajuns la concluzia contrarie:
„Anul trecut, am încurajat analiştii noştri să ofere o alternativă la viziunea oficială a casei în care simţeam că există un scenariu alternativ bine motivat şi credibil. În prima noastră publicaţie din acea lună, m-am alăturat colegilor mei Peter Hooper şi Jim Reid pentru a susţine că o inflaţie mai mare ar fi povestea macro definitorie a deceniului şi consensul riscă să rateze schimbarea de paradigmă. În această ultimă notă a seriei, subliniem modul în care riscurile macro sunt denaturate puternic faţă de riscul de scădere a unei recesiuni semnificative”, conform Zero Hedge.
Citește și: Subvenție de 200 de euro/ha pe o schemă de minimis – proiect pentru cultivatorii de cartofi
Pe scurt, DB consideră că flagelul inflaţiei – pe care cei mai mulţi dintre colegii băncii au încă probleme să-l vadă ca ceva mai mult decât doar tranzitoriu (chiar dacă în cele din urmă l-au recunoscut în public după ce l-au susţinut în mod fals pentru tot anul 2021) – a revenit şi este aici pentru a rămâne. Face acest lucru din cinci motive:
1.O serie de forţe structurale dezinflaţioniste care au predominat în ultimele decenii şi începuseră să se schimbe chiar înainte de a se produce şocul Covid. Acestea includ o inversare a globalizării, schimbări demografice în China, SUA şi în alte părţi, schimbarea tendinţelor în digital într-o direcţie inflaţionistă şi schimbările climatice. Ca urmare a acestor evoluţii şi a altora, tendinţele subiacente ale inflaţiei s-au deplasat în mod semnificativ în sus.
2.Inflaţia este acum determinată din ce în ce mai mult de creşterea costurilor , reflectând cererea puternică în faţa ofertei care se străduieşte să ţină pasul. Piaţa forţei de muncă este extrem de strânsă şi, în general, se estimează că se va înăspri şi mai mult în acest an, din cauza cererii puternice determinate de consumatori şi parţial perturbărilor în oferta de forţă de muncă, care acum par a persista de ceva timp. Aceasta înseamnă că inflaţia salarială, care este deja cu mult peste niveluri în concordanţă cu obiectivul Fed privind inflaţia preţurilor, va creşte în continuare. Întreruperea lanţului de aprovizionare, care au crescut inflaţia pentru multe input-uri cheie în producţie, sunt agravate de războiul din Ucraina, precum şi de perturbarea activităţii din China cauzată de Covid.
3.Psihologia inflaţiei s-a schimbat dramatic. În ciuda creşterilor uriaşe ale costurilor, profiturile merg foarte bine. Vânzătorii au fost din ce în ce mai dispuşi să transmită clienţilor creşterile de costuri, iar cumpărătorii sunt din ce în ce mai dispuşi să absoarbă aceste creşteri de preţ.
4.Deşi aşteptările inflaţioniste pe termen lung pot fi încă în apropierea obiectivului Fed, acestea au crescut în general. Mai important, experienţa istorică arată că aceste aşteptări sunt puternic influenţate de ceea ce s-a întâmplat recent cu inflaţia reală. Având în vedere persistenţa probabilă a unei inflaţii mai mari pe termen scurt, DB se aşteaptă să înregistreze noi creşteri semnificative ale aşteptărilor inflaţioniste în anul următor.
5.În cele din urmă, măsurile de politică luate de Fed, aşa cum sunt preconizate în prezent de pieţe, vor înceta să limiteze inflaţia. În condiţiile în care inflaţia rămâne aproape de nivelurile actuale, rata reală a fondurilor alimentare va rămâne substanţial negativă şi, prin urmare, nu va atinge un nivel „restrictiv”, chiar dacă scăderea bilanţului face mai mult pentru a creşte ratele de piaţă pe termen lung.
„Deşi s-ar putea să fi văzut acum maxime ale inflaţiei – da, este posibil ca inflaţia să fi atins vârful, dacă mai ales din cauza efectelor benigne de bază din acest moment încolo – va trece mult timp până când va scădea înapoi la niveluri acceptabile, în apropiere de 2%” a spus Fed.
În concluzie, Fed se află cu mult în urma curbei inflaţioniste în sensul că este nevoie de o reţinere monetară substanţială, cu mult mai mult decât se aşteaptă piaţa. Pentru a conduce la acest punct, DB a adoptat o măsură cantitativă care evaluează cât de departe s-a îndepărtat economia de mandatele Fed de stabilitate a preţurilor şi de ocupare maximă durabilă, potrivit Zero Hedge.
Inflaţia este prea mare sau şomajul a scăzut prea mult pentru a fi în concordanţă cu o inflaţie stabilă. Este de remarcat faptul că, în trecut, de fiecare dată când acest indice s-a mutat considerabil peste zero, economia a intrat în recesiune pentru câţiva ani, ca urmare a înăspririi monetare.
Potrivit DB, prima sarcină a Fed este să readucă rata fondurilor federale la neutru cât mai repede posibil. Având în vedere că inflaţia va creşte probabil până în anul viitor (până când Fed va reuşi să încetinească lucrurile), nivelul neutru al ratei fondurilor Fed ar putea fi în apropiere de 5%. Aceasta presupune că inflaţia de bază PCE nu va fi cu mult sub 5% în anul următor (ceea ce nu va fi).
După calcularea ratei neutre, factorii de decizie trebuie să stabilească cât de mult peste neutru să meargă pentru a încetini economia suficient pentru a reduce inflaţia.
DB presupune „în mod conservator” că o rată a fondurilor alimentare care se deplasează bine în intervalul de 5 până la 6% va fi suficientă pentru a face treaba de data aceasta. Acest lucru se datorează parţial faptului că procesul de înăsprire monetară va fi susţinut de reducerea bilanţului Fed, despre care banca spune că va fi echivalentă cu câteva majorări suplimentare ale ratei de 25 pb. Desigur, dacă Fed ar urma prescripţia unei reguli standard Taylor, de exemplu, rata fondurilor federale ar putea ajunge la două cifre. În orice caz, DB se aşteaptă ca aprecierea ratei de politică monetară, reducerea bilanţului şi creşterea aşteptărilor inflaţioniste să ridice randamentul Trezoreriei pe 10 ani la un nivel de vârf în apropiere de 4-1/2 până la 5%!
Acest lucru, este îngrijorător, deoarece o astfel de înăsprire monetară – şi tulburările financiare care o însoţesc – vor împinge economia într-o recesiune semnificativă până la sfârşitul anului viitor. Se preconizează că şomajul va creşte cu câteva puncte procentuale, deşi piaţa muncii s-a restrâns deja cu până la 2 puncte procentuale, „va fi nevoie de ceva mai puternic decât o recesiune uşoară pentru a face treabă”.
Atunci se termină durerea şi începe următoarea, mega relaxare: „Pe măsură ce recesiunea începe până la sfârşitul anului viitor, putem vedea că Fed inversează cursul şi economia revine la mijlocul anului 2024. Inflaţia se va retrage apoi treptat spre ţintă .”pe fondul slăbiciunii crescute de pe piaţa muncii şi, în general, a economiei.” În opinia lui Deutsche, „cu cât acest proces are loc mai devreme, cu atât mai bine”.
Fed trebuie să înăsprească mult şi nu a făcut niciodată acest lucru cu succes fără a declanşa o criză majoră.
„Întrucât acum trece la o atitudine de înăsprire mai agresivă, istoricul ne spune că Fed nu a reuşit niciodată să corecteze depăşirile semnificativ mai mici ale obiectivelor sale privind inflaţia şi ocuparea forţei de muncă fără a împinge economia într-o recesiune semnificativă. Din aceste motive, vedem că riscurile recesiunii din SUA sunt în mod clar ponderate în faţa aşteptărilor consensului.”
Pe scurt, Fed va continua să lupte până când ceva se va întâmpla şi, judecând după prăbuşirea pieţei de astăzi, acea zi poate fi mai devreme decât cred cei mai mulţi.
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii