Politicienii și cetățenii aproape că trăiesc în lumi paralele. În vreme ce primii și-au creat o bulă a lor, un fel de stat paralel al propagandei, ultimii își fac provizii pentru apocalipsa sanitară și socială ce va urma după 6 decembrie. A două zi după alegeri, unii vor desface șampania fiindcă vor deveni parlamentari și se vor asigura financiar pentru următorii patru ani, în vreme ce alții, cei covârșitor de mulți, se vor călca în picioare pentru procurarea unui test rapid de Covid sau pentru un loc în spital, pentru ei sau pentru o rudă apropiată. Iar mai spre ianuarie încolo, după tăiatul porcului, Anul Nou și sărbătoarea Bobotezei, va începe tremuratul la propriu pentru păstrarea locului de muncă. Fiindcă, să nu ne facem iluzii, va urma apocalipsa concedierilor, efect direct al apocalipsei lipsei de comenzi și de clienți pentru mediul privat. Păi, dacă multe afaceri se vor închide accelerat de la anul, de unde bani și clienți? Poate doar bugetarii vor trăi la modul respirabil. Însă doar pentru o perioadă scurtă de timp, fiindcă nimeni nu poate trăi liniștit dacă în momentul în care iese dincolo de gardul casei și al biroului dă de foamea manifestată în cele mai hidoase chipuri.

Citește și Suntem un popor de imperfecţi. De ce a pierdut Emanuel Soare alegerile!

Citește și Covid-19. România – ţara vrăjelilor, cu judeţul Argeş victimă!

Citește și Mitingul care a marcat istoria judeţului

Mare atenție! Protestul celor din HoReCa, de săptămâna trecută, sub balconul prefectului Emanuel Soare, a fost un avertisment și o candelă a foamei ce va fi să vină. Nici în visurile sale cele mai negre nu-și închipuia prefectul liberal Emanuel Soare că zeci de oameni îi vor striga din piața Prefecturii: „Ieși afară, javră ordinară!”. Și că de la prefectul „salvator de Covid” va deveni, în nici trei luni de zile, un demnitar perfid. Deși, dacă ne întreba pe noi sau măcar răsfoia presa argeșeană de acum zece ani, afla că aceleași vorbe le-au strigat muncitorii de la Dacia, și nu doar ei, și prefectului portocaliu de la acea vreme, Gogu Davidescu. Iar Gogu, comparativ cu seraficul și plăpândul profesor universitar Emi Soare, chiar avea mușchi de drujbă și coajă de stejar atât pe el, cât și în CV. Și totuși, inginerul de păduri Gogu Davidescu a tras atunci o sperietură soră cu moartea, încât l-a rugat pe primarul Georgescu de la Mioveni, dacă poate, să intervină pentru ca muncitorii din orașul autoturismului Dacia să nu-l mai facă „javră ordinară”. Dacă cineva a uitat, era tot prin noiembrie. Fix pe vremea nopții regimului Băsescu, atunci când cu tăierile de salarii. Atunci foarfeca puterii a tăiat veniturile oamenilor. Acum, Covidul și neputința guvernanților, precum și lipsa de empatie a clasei politice în general ne vor întoarce tot către o noapte. Către noaptea Covid și post-Covid.