Aflu de pe site-ul www. argesenii.ro că, deși sfătuit de avocat (probabil Dan Panțoiu) și de cei apropiați (probabil membrii familiei), Tudor Pendiuc refuză să-și dea demisia din funcția de primar. Repetă aceeași greșeală care i-a fost fatală lui Constantin Nicolescu. Orgoliul a îngropat în final omul. Pendiuc ține de un amărât de scaun cu picioarele de gelatină și îi încurcă astfel pe toți cei cu care a fost încurcat de-a lungul vremii. Și nu mă refer la membrii familiei, cu aceștia nu ești încurcat, ești legat prin alte fire, ci la cei cu care s-a intersectat în business, în palat sau în pat. Legându-se cu lanțurile disperării de un scaun care oricum nu îi mai este de folos, fiindcă nimeni nu va mai respecta ce va spune în cazul în care se va întoarce pe termen limitat la primărie, Tudor Pendiuc arată că plutește chiar și în pușcărie. Planează inerțial deasupra unei realități politice și sociale pe care oricum nu o mai asimila de ani buni. Și asta deoarece El, Pendiuc, devenise mai mult o funcție decât un om. E sindromul celor pironiți în funcții pe hectare de ani, grație și unei populații mute, fie din oboseală sau lehamite, fie din ignoranță sau sărăcie. Ei bine, pe toţi acești Matusalemi politici pe profilul Tudor Pendiuc nu-i mai poți reconstitui din cioburi atunci când îi izbește viața sau DNA. Ca să simplific, dacă optează să rămână în prime time, Pendiuc va trage după el multă lume. Puzderie de constructori și cotizanți, nași și fini, diverși colegi, atât din primărie cât și din partid și nu în ultimul rând PSD-ul, care-și va disipa resursele și energiile, și-așa sleite, spre a face pârtie unui candidat antisistem precum notărița Ana Stan, ca să dau doar un singur exemplu.
Aflu, de asemenea, că fostul senator Mircea Andrei, coșmarul PSD până mai acum vreo doi ani și singurul politician legitimat anti-Nicolescu, se întoarce în județ pe un ponei numit „Partidul pentru Argeș și Muscel” și anunță că va candida pentru președinția Consiliului Judeţean. N-ar fi exclus ca, de data asta, să o și câștige. Și știți de ce? Pentru că nu o merită. Și mai ales pentru că frustrarea anti-PSD, partidul buldozer care a strivit în ultimii ani sub șenilele mediocrității viitorul județului Argeș, a atins cote de avarie. Uitați-vă doar că suntem ciuca bătăilor în regiunea de dezvoltare 3 Sud Muntenia, comparativ cu Prahova, din moment ce nici măcar o amărâtă de stațiune de schi, ca Molivișu, nu suntem în stare să facem, ca să nu mai vorbim de autostrada pentru uzina Dacia. Și mai vreau să spun ceva legat de „antonimul” acesta deja obsedant pentru județul nostru, Mircea Andrei vs Constantin Nicolescu. Multă vreme s-a spus, și se repetă tot mai intens în ultimul timp, că fostul președinte al PSD n-a crescut pe nimeni lângă el și de aceea a ajuns Argeșul în fundătura în care a ajuns. Morala e cu adevărat depresivă. Privind la unii avortoni din PSD ajunși în funcții în acești ultimi trei ani, înclin să cred că adevăratul copil politic crescut de Constantin Nicolescu este tocmai acest Mircea Andrei. Nu l-a dorit, dar l-a primit exact pentru ce a plivit în jurul său. Numai mediocrități.
Gabriel Grigore
0 Comentarii