Salutară ideea arhiepiscopului, îmbrăcată sub forma unei circulare, prin care bagă în viteză clerul argeșean la început de an. Ce vrea Calinic? Ca preoții să încălzească și însufletească la propriu atmosfera duhovnicească din biserici. Cum? Prin înființarea de minicoruri parohiale în care slujitorii să cânte împreună cu copiii și enoriașii. Nu e ceva nou să apropii preoții și credincioșii, prin cântare comună în biserică. Există chiar o rânduială a Sfintei Liturghii în cântare omofonă, însă preoții de mir, o bună parte a lor, s-au delăsat cu anii și, fie din lene, fie din ignoranță sau dedulcire la traiul prea lumesc, au pus între paranteze acest ritual creștin. Din acest motiv, al unui deficit de evlavie minimală, prin unele biserici bate vântul și se înregistrează o hipotermie a credinței. Și asta nu fiindcă din satul sau cătunul respectiv ar fi plecat Dumnezeu, ci fiindcă respectivii preoți n-au știut să-l păstreze tot timpul în biserica lor.

Un copil învățat/atras să cânte în biserică de mic îl va avea pe Dumnezeu în gând și ca adult, indiferent pe ce șantier al vieții îl vor purta pașii. Altfel cum să-i ținem pe copii departe de tentații? De alcool, de droguri, de zona întunecată a telefoanelor mobile și de pericolul prozelitismului!? Dacă privim lucrurile în cheie dreaptă și înțeleaptă, parcă nu e deloc deplasat ce solicită ÎPS Calinic. Biserică nu înseamnă doar ziduri și management financiar agresiv, ci și o voce comună preot-enoriaș, adică emoție, credință, viață, muzică liturgică. Asta ține însă de mobilitatea și robustețea intelectuală și spirituală a fiecărui slujitor în parte. Am zis bine robustețe spirituală fiindcă unii preoți au doar robustețe trupească, au devenit mici butoiașe de osânză și trai bun, nici o undă de post sau pocăință nu se mai întrevede pe obrazul lor.

Există o catedrală frumoasă și generoasă ca spațiu la Mioveni, s-a ținut si un concert al filarmonicii acolo. Bravo, e un început! La fel, e o catedrală frumoasă și generoasă la Topoloveni și se pot ține concerte și acolo. Haideți să mutăm copiii din biblioteci și case de cultură reci și igrasioase în biserici, unde pot să cânte în cor, alături de părinți și de preoți. Nu e o naivitate să crezi că se poate asta, ci o necesitate. La catolici se joacă piese de teatru în biserici, de ce nu s-ar putea și la ortodocși așa ceva? Tocmai asta se cere, o renunțare la o evlavie stearpă, de seră, la una însuflețită prin cântec și atmosferă. S-au mărit și salariile personalului neclerical, hai, că se poate! Biserica are suficienți anticorpi să se reinventeze, iar Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a făcut întotdeauna pionierat în acest domeniu. Iar un exemplu strălucit, încurajat și sprijinit de arhiepiscopul Calinic, e cel al corului parohial de la Micești, condus de neobositele Andreea Urs și Ștefania Păcioianu. Format din 60 de copii, acest cor e invitat tot mai des la concertele din județ și din afara lui și a cântat la final de 2023, la Casa Sindicatelor din Pitești, alături de corul psaltic „Tronos” al Patriarhiei. Cum spuneam și mai înainte, se poate!

Citește și Elevii de la Dinicu Golescu, spectacol caritabil în prezența ÎPS Calinic

Citește și Eleva maestrului Gheorghe Zamfir a fost premiată de Arhiepiscopul Calinic

Citește și Calinic despre operația pe cord suferită: „Era posibil ca inima să nu mai pornească niciodată”