România traversează astăzi una dintre cele mai grave crize din istoria sa recentă, o criză despre care se vorbește prea puțin și care, din păcate, nu se află în centrul agendei politice. Este vorba despre criza demografică.
La Spitalul Orășenesc Topoloveni, în lunile martie și iunie 2025 nu s-a înregistrat nicio naștere. În restul lunilor media a fost de doar 2-3 nașteri și acest caz reflectă, la scară mică, o realitate tot mai apăsătoare la nivel județean și național.
Datele recente publicate de Institutul Național de Statistică arată că în anul 2025 s-au născut în România aproximativ 146.000 de copii, cel mai mic număr din ultimul secol și de peste două ori mai puțin decât în anul 1990! Aceasta nu este doar o statistică, ci un semnal clar că România îmbătrânește și se depopulează într-un ritm care, dacă nu este oprit, va afecta profund economia, sistemul de pensii și chiar continuitatea Națiunii Române.
În același timp, exodul românilor din ultimele decenii a lăsat urme adânci în structura demografică a țării. Milioane de români au plecat în străinătate din cauza sărăciei și a corupției. Iar în loc să creeze condiții reale pentru întoarcerea lor, guvernele PSD, PNL, USR și UDMR au preferat să aducă în locul lor sute de mii de lucrători din Asia și Africa.
Și alte state europene s-au confruntat cu probleme similare și au reușit să stabilizeze natalitatea prin politici publice curajoase, coerente și asumate pe termen lung. România trebuie să facă același lucru însă guvernul actual condus de Ilie Bolojan a început să erodeze inclusiv puținele instrumente existente de sprijin pentru familii. Eliminarea scutirii de la plata contribuției de sănătate pentru mamele aflate în concediu de creștere a copilului sau în concediu post-adopție reprezintă un semnal descurajator pentru tinerele familii.
Tocmai de aceea am inițiat un proiect de lege care vine să repare această nedreptate și vizează scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru indemnizațiile acordate persoanelor aflate în concediu pentru creșterea copilului sau în concediu de acomodare în vederea adopției.
Din punctul meu de vedere, sprijinirea Familiei trebuie să devină o prioritate națională. Nu prin măsuri simbolice sau temporare, ci printr-un pact social și politic pentru viitorul demografic al României.
Prima direcție esențială este sprijinul financiar real pentru familiile cu copii. Statul trebuie să ofere deduceri fiscale semnificative pentru părinți, creșterea alocațiilor și programe de sprijin pentru familiile tinere aflate la început de drum. În România, lucrurile trebuie să se schimbe: a avea copii nu trebuie să devină o povară financiară.
A doua direcție este accesul la locuințe pentru familiile tinere. Programele de creditare sau de sprijin pentru locuințe dedicate familiilor cu copii pot crea stabilitate și pot încuraja întemeierea unei familii la o vârstă mai timpurie.
A treia direcție vizează echilibrul dintre viața profesională și cea de familie. Este nevoie de extinderea rețelei de creșe și grădinițe, de programe flexibile de muncă pentru părinți și de protecția reală a mamelor pe piața muncii.
La fel de importantă este încurajarea revenirii românilor din diaspora. Milioane de români trăiesc și muncesc astăzi în alte state, iar România trebuie să creeze programe atractive pentru întoarcerea lor, de la sprijin pentru antreprenoriat până la facilități fiscale pentru familiile care aleg să revină acasă.
În același timp, statul român are nevoie de o strategie demografică pe termen lung, asumată de întreaga clasă politică, care să depășească ciclurile electorale. Refacerea echilibrului demografic nu se poate face în câțiva ani. Chiar și în cele mai favorabile condiții, refacerea echilibrelor demografice ar putea dura patru decenii. Și tocmai de aceea trebuie să începem ASTĂZI! Mai târziu ar putea fi prea târziu!
Tudor Ionescu
Deputat de Argeş
Partidul S.O.S. România
0 Comentarii