Anumite lucruri nu se vor schimba niciodată. Politicienii vor dizolva prin căpușare, până la dezagregare, precum acidul sulfuric, orice proiect sau demers al societății civile ce are ca scop detoxifierea spiritului public. Sentimentul acesta l-am avut vinerea trecută la vizionarea de la Pitești a filmului „De ce eu?”, peliculă ce are la bază povestea reală a sinuciderii tânărului procuror Cristian Panait. Ca să rezum, story-ul pe care s-a cimentat scenariul lui Tudor Giurgiu readuce în prim-plan atmosfera apăsătoare a partidului-stat din anii 2003, când la putere era guvernul condus de Adrian Năstase, cel care controla tot, apa, aerul, presa și sufoca justiția. Realizând că este direcționat, persuasiv în faza inițială, onctuos în cea intermediară și brutal în cea finală, spre contrafacerea unui dosar a cărui victimă trebuia să fie un coleg procuror din provincie ce deranjase mafia politică și financiară de la Oradea, promițătorul procuror Panait refuză îndeplinirea comenzii. E izolat, este exclus din Parchetul General, i se iau orele de la Universitatea București, iar sforarii încearcă să-l scoată labil după cele mai gregare metode securiste. Finalul e tragic. Tânărul magistrat nu rezistă și se aruncă de pe terasa blocului unde locuiește, alegând neantul. Deși Panait moare, povestea lui abia începe. Se cască astfel un canion de dezbateri pe marginea unei teme universal valabile și inepuizabile, interferența politicului și a afacerilor în actul de justiție. Drama lui Cristian Panait e siameză cu cea a lui Gelu Ruscanu, personajul din piesa de teatru „Jocul ielelor” a lui Camil Petrescu. Doar profesiile diferă, unul e magistrat, celălalt ziarist. Sfâșierea este însă aceeași și e generată de presiunea unui sistem strâmb și corupt. Contrabandistul de țiței de la Oradea, săgeată a mafiei politice ce-i suflă în ceafă lui Panait, este și un important sponsor de partid, prin urmare se dictează salvarea lui de la cel mai înalt nivel al statului român, de la nivelul funcției de prim-ministru.
Spre comparație, nu altfel s-a întâmplat în Argeș, peste fix zece ani, în anul de grație 2013, când fostul șef al poliției județene, comisarul-șef Dan Nicolae, a fost mazilit din funcție de mafia politică a PSD și PNL, reunită sub aceeași cupolă a intereselor transpartinice și de grup. Polițistul Nicolae a fost executat de la cel mai înalt nivel al Ministerului de Interne, după ce a deranjat mafia petrolului și a bitumului, apoi pe cea a balastierelor și a pus cireașa pe tort când a răvășit mafia cherestelei și a samsarilor de păduri. A fost declicul de spaimă al mafiei politice argeșene și a săgeților ei din mediul gri de afaceri, care a realizat că Nicolae nu va răspunde niciodată la comenzi, pentru simplul fapt că nu se va opri niciodată în a-și face meseria. La fel ca și procurorul din filmul lui Tudor Giurgiu. Există însă și o deosebire de fond între procurorul Cristian Panait și comisarul-șef de la Argeș, Dan Nicolae. Spre deosebire de primul, care a clacat, cel de-al doilea se luptă în continuare cu ei, ca un buldog, deși au încercat să-l discrediteze și să-l dea afară din județ, despărțindu-l de familie.
Revin acum la filmul „De ce eu?” și la de ce mi s-a întors stomacul pe dos la vizionarea de săptămâna trecută, de la Pitești. Pentru că am văzut cum politicienii Opoziției (sau ai Puterii, că nu mai știi de care parte a cașcavalului sunt) se agață grețos de un asemenea eveniment, căpușându-l la modul grotesc. I-am văzut poluând pur și simplu sala de proiecție de la Cinema Trivale pe șefii PNL Argeș, Iani Popa și Adrian Miuțescu (doar filmul era anti-Ponta, nu?) și aproape că nu m-am mai putut concentra la film la gândul că sunt obligat să respir, vreme de două ore, același aer cu ei. Politicienii de care vorbesc nu numai că n-aveau nicio legătură cu spiritul filmului care se proiecta, ba, dimpotrivă, aduceau mai degrabă cu personajele din vremea lui Adrian Năstase, deși pe carnetul lor de partid nu scrie PSD, ci PNL. În fond, ce a făcut Iani Popa, ca prefect de Argeș pentru județul Argeș (vă amintiți de retrocedările ilegale de păduri?) și Adrian Miuțescu pentru județ, ca deputat al acestui județ? Și care e deosebirea între Iani Popa și Tudor Pendiuc sau între Adrian Miuțescu și Mircea Drăghici? Din acest motiv spun că m-am dus vineri la Cinema Trivale să văd filmul „De ce eu?” și am fost obligat să văd și un altul – „De ce ei?”. Cu personajele negative în sală.
Gabriel Grigore
0 Comentarii