- Dan Andronic 21 mai 2025
Victoria lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale nu este doar rezultatul unei strategii electorale eficiente sau (doar) al alianței de conjunctură dintre partide. Este și – poate mai ales – rodul unei evoluții personale spectaculoase, asemănătoare cu cea a președintelui Emil Constantinescu. Petrecută într-un interval mai mare de timp (1992-1996). Așa că aici o să mă refer la evoluția sa personală pe parcursul celor două săptămâni.
Nu o să intru în jocul bazat pe cifre și abordări conspiraționiste, încercând să analizez doar cum Nicușor Dan a evoluat ca personaj politic. Cu o poziție vădit pro-UE și sprijinit pe față de lideri ca Maia Sandu și Emmanuele Macron, Dan a primit un ajutor clar în diaspora. Ceea ce a permis reducerea handicapului votului din străinătate de la un avantaj pentru Simion de 70-30, la un 56-44, tot pentru liderul AUR. Luându-i din scorul final două procente, a închis discuția rezultatului. La finalul numărării tuturor voturilor, în loc de un mult mai echilibrat 51-49, a scos un 54-46.
Cred că din acest sprijin european vine o eventuală reticiență de la Casa Albă. Citind mesajul SUAai senzația că se întâmplă ceva, în subteranele politicii. Nominalizarea rapidă a unui nou ambasador pare că a mai atenuat această idee, dar… Dacă ne uităm și la dezvăluirile lui Pavel Durov începem să simțim cum reîncepe isteria cu Turul Doi Înapoi!
Dar aici vom mai avea timp să înțelegem ce ne așteaptă cu adevărat. Până atunci, voi analiza prestația lui Nicușor Dan din perspectiva rezultatului cunoscut.
Nicușor Dan, de la crispat la conectat
Îmi aduc perfect aminte prima confruntare de la BNS. Nicușor Dan era vizibil tensionat, ținându-se de pupitru ca un om în derivă. În fața unui George Simion expansiv și agresiv, părea un elev tocilar, speriat, pus în fața „băiatului rău” al școlii. Nu știa cum să răspundă, nici când să zâmbească, nici cât să riposteze. Și totuși, nu a refuzat confruntările ulterioare.
Nu a fugit. A învățat. A doua, a treia oară, era mai stăpân pe sine. Spre finalul campaniei, îl vedeam pe stradă, luând femei în brațe și pupându-le, fără urmă de disconfort. Același om – dar complet schimbat.
O inteligență care a lucrat în timp real
Nicușor Dan nu are verbul spontan al unui lider populist. Nu are carisma care umple stadioane sau ține publicul cu sufletul la gură. Dar are altceva: o inteligență proprie, analitică, și o capacitate impresionantă de a crește în timp real. În fiecare zi a campaniei, discursul lui devenea mai clar, mai logic, mai eficient.
Argumentele sale nu erau doar memorate – erau înțelese și sedimentate. O evoluție rară, mai ales într-un climat politic grăbit, superficial și teatral.
Nicușor Dan a câștigat pentru că a învățat. A învățat în primul rând din greșelile pe care le-a făcut. Pentru că a înțeles cum funcționează mecanismul politic și s-a adaptat fără să-și trădeze complet natura personală. A fost o victorie bazată pe un algoritm electoral, dar și pe metodă. A devenit candidatul-baraj împotriva a tot ceea ce reprezenta contracandidatul său, susținut de adevărata vedetă a alegerilor, Călin Georgescu.
Disciplina unui om care respectă strategia
Poate că Nicușor Dan nu va fi vreodată cel mai carismatic om din încăpere. Dar în campania asta, a demonstrat că știe să urmeze o linie, să respecte un plan, să nu saboteze echipa. Mesajele esențiale ale campaniei – continuitate, eficiență, raționalitate – au fost repetate de el cu regularitatea unui metronom. Fără improvizații riscante, fără derapaje.
Citește și:
- Bolnavi şi… bolnavi. Plai cu rebegiţi
- Oamenii DACIEI: Mihail Cojoacă, inginer, conceptor CAO, supervizor proiectare utilaje: „După plecarea specialiştilor RENAULT s-a încercat şi parţial s-a reuşit să se facă noi produse şi să se îmbunătăţească cele existente”
Campania lui Nicușor Dan nu a excelat în emoție, dar a fost disciplinată, coerentă și eficientă. Nu a derapat, nu a improvizat, nu a căzut în capcanele populismului. A fost susținut de echipe de comunicare și consultanță care au înțeles exact ce trebuie livrat în fiecare etapă: mesaje clare, fără isterie, fără promisiuni deșarte. A fost omul care a acceptat să joace în echipă și să aplice o strategie gândită pentru întreaga perioadă.
Sinceritatea ca armă împotriva haosului
Nicușor Dan a beneficiat de sprijinul deschis al mass-mediei tradiționale, care l-a prezentat drept singura opțiune rezonabilă în fața unui adversar perceput ca destabilizator. Dar nu presa l-a salvat. Ci felul în care s-a prezentat: modest, lipsit de aroganță, sincer – chiar și când greșea. Reportajul de la România TV, ca și prezența sa în studioul acestui post de televiziune care avea un alt tip de audiență decât electoratul său, demonstrează că a căutat să exploateze fiecare oportunitate media.
Într-o vreme în care publicul e alergic la tupeu și obosit de spectacolul politic, Nicușor Dan a fost o figură liniștitoare. Un om care nu știe să mimeze, dar care spune adevărul lui, cu toate limitele și ezitările sale.
Nicușor Dan nu a câștigat pentru că a inspirat o iubire generalizată, ci pentru că a reușit să adune o majoritate funcțională, rațională, disciplinată. A fost candidatul diasporei implicate, al orașelor conectate la lumea occidentală, al tinerilor cu aspirații reale și al celor care au votat „ca să nu ne întoarcem în trecut”.
Articol preluat din evz.ro
0 Comentarii