”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (34)
Cristina Rousseau: - Stimată doamnă, faceți o trecere în revistă a carierei dvs.
Daniela Despa: - Am absolvit Facultatea de Fizică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași în 1975 și am primit repartiție la Pitești, la Întreprinderea de Autoturisme. Ca stagiar am fost repartizata la CTC-Laboratoare, unde era șefă doamna Lache, o persoană cu o mare deschidere și spirit de organizare. Am trecut ca stagiar prin multe Laboratoare și apoi am poposit la Laboratorul Turnătorie Neferoase unde era nevoie de un fizician. Acest laborator era format din trei laboratoare cu profile diferite: chimic, spectral și încercări mecanice, cu activitate în 3 schimburi. Când ai în subordine 18 persoane și activitatea lor în cele 3 schimburi, nu e chiar ușor.
Din 2005 am fost auditor de calitate și corespondent de mediu la Direcția Calitate la Mecanică Dacia, apoi auditor calitate la RMR și corespondent de mediu calitate, iar la finalul activității corespondent de mediu și securitatea muncii la Direcția Calitate, funcție din care am ieșit la pensie în 2009. Puține rânduri, dar… o activitate de 34 de ani, destul de lungă și grea.
Aș vrea să fac o remarcă: când s-a schimbat conducerea și au venit francezii, s-a pus întrebarea: de ce lucrați în același loc de muncă de atâția ani? Așa era mentalitatea la noi, dacă ești bun stai acolo să faci treaba bine, în timp ce la ei nu era de loc așa, era nevoie de rotirea cadrelor.
Cristina Rousseau: - Care e prima amintire legată de uzina Dacia?
Daniela Despa: - A fost o întrebare pusă de cineva de la Serviciul Personal la angajare: ce face un fizician aici? .Eu am răspuns: cred că ar trebui să lucreze în laborator. În sinea mea am zis, revoltată: ăștia nu știu ce e un fizician.
Cristina Rousseau: - Absolvientă Facultăţii de Fizică ce aducea cu ea venind într-o uzină?
Daniela Despa: - În vara lui 1975 am citit un roman, „Roțile”, de Arthur Hailey, și aveam o imagine despre o fabrică de mașini care s-a dovedit a nu fi aceeași cu cea de la Pitești, dar care m-a impresionat oricum. Romanul ,,Roțile’’ reprezintă un amplu portret a marii industrii americane de automobile, incluzând aspecte atât de viață profesională, cât și din cea personală a celor implicați în mecanismul marilor trusturi. După preluarea de către Renault a fabricii, imaginea mea despre zona de montaj, din carte, a devenit realitate!
Cristina Rousseau: - Pe vremea lui Ceaușescu, a lucra într-un laborator era oarecum un privilegiu. Cum a fost pentru dvs?
Daniela Despa: - Adevărat. Eram fetele cu halate albe, mai ales în laboratoarele de la secții, dar era și o responsabilitate a calității muncii noastre.
Cristina Rousseau: - Povestiți cum era, ca femeie și cadru de conducere, perioada comunistă, în uzină și în afara ei?
Daniela Despa: - În uzină, în activitatea din Laboratoare era multă seriozitate, corectitudine, pasiune, reguli stricte, multă responsabilitate dar și colegialitate în colaborarea cu alte laboratoare. În viața de zi cu zi erau familia, copiii și prietenii, excursiile de la sfârșitul săptămânii, dar și multe griji. Eram tineri, frumoși și exuberanți cu gândul la vacanțe și zile libere, până când am început să lucrăm toate zilele și atunci nu a mai fost frumos…!!
Citește și Nicolae Cosmescu – inginer, scriitor: „Mereu «cu acceleraţia la planşeu»”
0 Comentarii