Nici SRI-ul nu e ce ar trebui să fie. Aproape că s-a transformat în SRI s.r.l, aşa cum s-a întâmplat cu industria românească imediat după revoluţie, când a fost privatizată la preţ de fier vechi, iar tovarăşii directori au devenit, rând pe rând, domnii patroni. Departe de noi gândul de a face apologia fostei securităţi, ştim cu toţii că a avut o groază de bube-n cap, însă, instituţional vorbind, era parcă mai aşezată şi mai organizată. Chiar dacă nu ne place sau ne ferim s-o recunoaştem, ofiţerii de securitate din ultima perioadă înainte de revoluţie nu mai erau călăi gen Pantiuşa sau Nicolschi, chiar dacă un rol important pentru această percepţie le revenea şi romanelor de profil, cu maiori şi colonei inteligenţi care anihilau reţele de spioni în urma unor acţiuni spectaculoase.
În ultimii ani, degringolada din interiorul SRI Argeş s-a amplificat atât de mult încât planurile se confundă nu des, ci foarte des. Mai exact, angajaţii Serviciului Român de Informaţii, adică responsabilii cu securitatea statului şi implicit a cetăţeanului, sunt implicaţi în scandaluri care n-au niciun heliş-beliş cu munca şi deontologia unui ofiţer de informaţii. Nu mai departe de anul trecut, Jurnalul de Argeş a prezentat cazul unui angajat al instituţiei conduse de colonelul Dan Buşcă (este vorba despre Florin Măceşanu, fiul unui fost ofiţer de securitate de calibru greu), care a dezertat şi a fugit în Italia din cauza problemelor pe care le avea cu cămătarii. De curând, tot din presa din Argeş, am aflat că un alt angajat al SRI Argeş a fost protagonistul unui accident rutier, după ce s-a urcat la volan cu o alcoolemie de 1,6 la mie. Ce mai e de spus?
Foarte multe nu, din moment ce Dan Buşcă însuşi comite gafe impardonabile şi începe să creadă că SRI Argeş este propria prăvălie pe care o finanţează din buzunarul propriu şi o administrează după cum vor muşchii domniei sale. Altfel nu se explică episodul, nu prea îndepărtat nici el, în care Buşcă s-a băgat, în văzul lumii, la o bere şi un mic cu Mircea Andrei, preşedintele PDL Argeş, încălcând astfel un principiu de bază pe care trebuie să-l respecte orice angajat al SRI –  echidistanţa politică. Şi pentru că tot am făcut o paralelă cu fosta securitate se mai cuvine o precizare: înaintaşii domnului Buşcă erau suficient de deştepţi şi de discreţi pentru a nu se afişa în public cu diverşi politicieni. Pentru asta existau separeuri sau locuinţe personale (deşi şi aşa s-ar fi aflat, dar altcineva făcea raportul, nu mai scriam eu editoriale). Ce concluzie se poate trage? Aceea că lui Buşcă nici măcar nu-i pasă, a transformat SRI Argeş într-un sereleu, iar securitatea cetăţeanului devine victimă colaterală într-un război al ignoranţei, care produce acest gen de tătuci de întreprindere. Şi întrebări, deocamdată retorice: cum de a mai rămas Buşcă în funcţie?
Neluţu DINU

P.S.: În urmă cu ceva timp, un procuror a făcut greşeala de a participa la un eveniment girat de un partid politic. Tipul a fost recunoscut de redactorul unei televiziuni care l-a băgat într-un cerc şi l-a arătat lumii întregi. Deznodământul a fost unul nefericit pentru procuror, acesta fiind dat afară din sistem pentru exact încălcarea principiului de care vorbeam puţin mai înainte.