# Mărturiile fiului unui supravieţuitor al Fenomenului Piteşti
Școala de Vară „Fenomenul Pitești”, eveniment organizat de Centrul de Studii în Istorie Contemporană și Memorialul Închisoarea Pitești, ajuns anul acesta la cea de-a şasea ediţie, a început, vineri 21 iulie, cu un concert special susținut de trupa Robin and the Backstabbers. Nu întâmplător, pentru că unul dintre membrii formaţiei, Andrei Fântână (clape, muzicuță – foto jos, centru) este fiul unuia dintre studenții torturați în cadrul Fenomenului Pitești în perioada martie-mai 1951,  Constantin Fântână.

„Mi se pare lipit de substanță să zic cum era tata ca om în condițiile în care vorbim de un fenomen despre care eu  am fost complet neștiutor până în ’89. Cel mai șocant lucru pentru mine a fost faptul că  el mi-a povestit că a ieșit din închisoare comunist, mai ales că eu l-am cunoscut, de când mă știu, ca anticomunist, subversiv sistemului (…). Mi-a zis că, de fapt, primul lucru pe care l-a făcut, când a ajuns acasă, i-a făcut proces verbal lui taică-su, în care l-a întrebat ce a făcut el pentru construirea socialismului (…). Tata mi-a zis că au trecut vreo șase luni  până când s-a  dezmeticit și și-a dat seama că acele lucruri cu care a ieșit el în cap, din închisoare erau, de fapt, altceva”,  a mărturisit, în cursul unei dezbateri organizate în Club Hush, Andrei Fântână.
În fața unui public preponderent tânăr, Andrei Fântână a relatat câteva aspecte ale traumatizantei experienţe care însă nu i-a doborât tatăl. „Mi-a zis că au fost bătăi, torturi, mi-a zis de Țurcanu și alte lucruri … Dar cumva totul părea atât de gol pentru că eu, brusc, nu mai aveam pe cine să mă înfurii…”, a mai povestit tânărul.

„Cumva eu, când am coborât din munți,  mi-am dat seama că nu toate familiile sunt ca a mea”

Tatăl său a fost arestat la 18 ani (aprilie 1949) și condamnat la 6 ani de închisoare. La Pitești și Gherla a intrat în reeducare.” A fost torturat la Pitești în perioada februarie-mai 1951, probabil la camera 2-parter. După perioada de tortură a urmat una de „reeducare” ideologică. Cel mai probabil, atât el, cât și alții, au cedat și și-au schimbat concepțiile în această perioadă, cel puțin pentru o vreme, cât au trăit sub imperiul fricii. Eliberat la 1 mai 1955, la expirarea pedepsei, s-a angajat ca frezor în Roman, apoi s-a internat vreme de peste 6 luni, ca să-și trateze o leziune pulmonară. În toamna lui 1956 s-a înscris la Facultatea de Matematică și Fizică.
„Eu m-am născut undeva în munți. Tata lucra la un observator seismologic  și am aflat că el a ajuns să lucreze acolo tocmai pentru că nu-și mai găsea de muncă nicăieri. Era dat afară de peste tot, fiindcă avea acest trecut de personaj anticomunist, iar acolo, în munți, nu mai deranja pe nimeni. Cumva eu, când am coborât din munți,  mi-am dat seama că nu toate familiile sunt ca a mea… Au fost însă multe chestii la care a trebuit să mă adaptez. A trebuit să învăț să înjur și alte lucruri de genul ăsta….Lucrul de care mi-am dat seama în timp este că niciunul dintre prietenii pe care-i aveam nu avea famile ca a mea.  Pe ai mei nu i-am văzut niciodată în conflict, totul a funcționat   foarte bine și foarte coerent. Eu l-am cunoscut pe tata ca un om exemplar. Mi se pare că dacă reuşeşti, ca după ce ai trecut printr-o chestie precum Fenomenul Piteşti, să ai o famile normală, în care copilul să nu simtă lucrurile astea, cum a fost cazul meu, înseamnă că ai învins. Mi se pare o formă de biruință dincolo de orice soi e ideologie”, a mărturisit, Andrei Fântână. Născut la 23 ianuarie 1931 în Roman, Bacău, Constantin Fântână a urmat școala la Cluj, Șimleul Silvaniei, Iași (inclusiv Liceul Militar), Roman, urmându-și tatăl, ofițer de administrație. „A fost considerat de Securitate inițiatorul unei organizații la Roman. El însuși spunea că a fost arestat pentru că vorbise despre faptul că vrea să construiască un aparat de emisie-recepție (nu a făcut-o efectiv), pe care să-l monteze pe o mașină prin care să facă propagandă împotriva regimului”, a precizat, pentru  Jurnal de Argeș, istoricul Alin Muresan, directorul IICCMER.