# Granit Muzaci, Franța: „Voi sta în România până termin studiile”

În timp ce foarte mulți tineri români pleacă să studieze în străinătate, țara noastră rămâne o atracție pentru studenții străini, care aleg să învețe limba română la programul pregătitor al Universității din Pitești. Cei mai mulți vin din Asia sau Africa și urmează apoi o facultate de medicină în marile orașe. Programul pregătitor de limbă română de la UPIT este unul dintre cele mai vechi din țară. Aici a învățat chiar și Raed Arafat. Le-am făcut o vizită studenților străini de la anul pregătitor și am vorbit cu trei dintre ei despre provocările din România și motivele care i-au adus aici. Tinerii au venit să studieze medicina.

Programul pregătitor de limba română pentru cetățenii străini pornește în luna octombrie a fiecărui an și durează un an universitar curent. Acesta se adresează persoanelor care doresc să urmeze ulterior cursuri preuniversitare, universitare (licență/masterat/doctorat), DPPD, postuniversitare sau de specializare în România. „Cei mai mulți merg la Medicină, Inginerie, Drept, Științe Economice și Arte. Avem și în Pitești, dar cei mai mulți se duc în alte orașe, întrucât noi medicină nu avem. O parte rămân și la noi, la Horticultură, Drept, Științe Economice, Inginerie auto”, ne-a explicat decanul Facultății de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, conf. univ. dr. Claudiu Langă.

Taxa pentru studenții din țări non-UE, aproape 2.000 de euro/ an universitar

Cursurile nu sunt gratuite. Taxa de școlarizare pentru cetățenii străini din statele non UE este 1980 euro / an universitar, iar taxa de școlarizare pentru cetățenii din statele membre UE este similară cu taxa de școlarizare pentru studenții români: 2,700 lei / an universitar. La finalul programului, studenții străini sunt examinați printr-o probă scrisă și una orală și primesc un certificat de competență lingvistică, necesar înscrierii la studii preuniversitare, universitare sau postuniversitare în România. „Sunt aproape de pe tot globul, din foarte multe țări din Asia și Africa. Am avut din Irak, Iran, Palestina, Tunisia, Albania, Turkmenistan, Georgia, China (anul trecut, 11 studenți), din Vietnam avem aproape anual, Coasta de Fildeș, dar în special Asia și Africa. O parte sunt din Europa, dar de obicei au dublă cetățenie”, adaugă decanul.
Studenții străini au un tutore, care are grijă de ei pe toată perioada de ședere și împreună merg la analize, la bancă pentru a deschide conturi și tot împreună participă și la activități extracurriculare: împodobirea bradului de Crăciun, vizite la muzee, participarea la expoziții, excursii. Studenții beneficiază de burse și locuri de cazare în cămin. Există chiar și o Zi a Studentului Internațional, sărbătorită în luna mai. „Sunt ca orice student român de care avem grijă un pic mai mult, pentru că trebuie să fie integrați în societatea românească”, apreciază conf. univ. dr. Claudiu Langă.

„Albanezii vorbesc foarte ușor româna”

Cea mai des întâlnită problemă a studenților străini este bariera limbii. „La început se vorbește în limba pe care o vorbesc ei și ulterior în limba română. În semestrul al doilea se vorbește doar în limba română. Diacriticele noastre nu sunt chiar simple, dar depinde de țara din care provin. Albanezii vorbesc foarte ușor româna și mai contează și înclinația spre limbi străine pe care o au. Avem studenți care reușesc să vorbească foarte ușor limba și alții care cu chiu, cu vai ajung la un nivel minimal. Nu toți sunt de nota 10. Ca la orice program de studiu, avem și studenți foarte buni, dornici să învețe, dar și studenți care nu sunt foarte interesați de limba română și unii nu termină. Ni s-a întâmplat să nu promoveze examenul pentru că nu au atins standardele minimale, dar au sesiuni de recuperare, de restanțe. Avem și studenți care sunt la nivel mediu și la nivel superior”, mai povestește conf. univ. dr. Claudiu Langă.

„Aici se vorbește limba română curată”

Despre situația studenților străini am vorbit și cu lect. univ. dr. Magdalena Pruneanu. „Avem o tradiție, suntem aproape de București, aici se vorbește limba română curată, în alte orașe sunt dialecte. La noi numărul de studenți dintr-o grupă nu este foarte mare, chiar dăm importanță și se tratează cu toată seriozitatea”. În general, studenții străini sunt grupați câte 20 în fiecare clasă. Ei sunt împărțiți în funcție de programul de studiu pe care vor să îl urmeze în viitor. Studiază câte 5 ore zilnic, de luni până vineri. Profesorii care îi pregătesc sunt filologi. Anul acesta, până acum, sunt 10- 12 studenți. De regulă, numărul fetelor este mai mic decât al băieților. „Își trimit documentele aici, sunt acceptați de Ministerul Internelor. Dacă documentele sunt în regulă, merg la ei în țară, depun documentele pentru viză și în urma vizei vin la noi. Noi îi așteptăm până în ianuarie, fiecare grupă are o structură din momentul în care se concepe. Ei nu termină toți în același timp”, mai spune Magdalena Pruneanu.
Profesoara consideră că o limbă străină se învață cu pixul în mână. Nu sunt folosite doar metodele tradiționale la ore, ci și metodele moderne de predare cu ajutorul computerului sau al instrumentelor audio. Studenții sunt sfătuiți să discute în afara orelor tot în limba română. „Din prima ei spun că limba este dificilă, dar feedback-ul este foarte bun datorită cadrelor didactice, care au grijă de ei, au răbdare. Feedback-ul a fost pozitiv, n-am avut nicio problemă și toți au plecat cel puțin cu atingerea standardelor acceptabile de limbă, nu promovează examenul fără aceste cunoștințe minimale”, a mai spus decanul Claudiu Langă.

Zahra Abdelsater, Germania: „Gramatica limbii este un pic dificilă”

Zahra are 18 ani și vine din Germania. „Sunt aici să studiez limba română, apoi voi studia medicina în București. Îmi place limba română, încerc să mă obișnuiesc cu ea. Gramatica limbii este un pic dificilă, sunt foarte multe reguli, dar îmi place”. Primul cuvânt românesc care i-a trecut prin gânduri este „ora”. Până acum, Zahra a călătorit prin București și se declară impresionată. „Este foarte plăcut, îmi place Bucureștiul foarte mult, am mers prin tot orașul și este foarte frumos, iar oamenii sunt foarte buni”. Am întrebat-o ce știe despre țara noastră. „Este o țară frumoasă, cu oameni drăguți”. Zahra se gândește să devină medic pediatru, dar nu este hotărâtă încă. „Voi termina medicina în România, apoi nu știu”. Conștiincioasă, tânăra citește cărți de limba română găsite pe internet. Spune că locuiește singură, aproape de universitate. Acasă mai are 3 surori și un frate, totuși, nu i se pare scump traiul în România. „Nu este simplu să locuiești singur, dar e simplu să te obișnuiești”, crede ea.

Granit Muzaci, Franța: „Vreau doar să devin dentist, nu am vise”

Nu doar studenții români își doresc să plece din țară după terminarea studiilor. O situație asemănătoare o întâlnim și în rândul unor studenți străini. Granit Muzaci (foto stânga) are 21 ani, este originar din Albania, dar locuiește în Franța. Din septembrie a ajuns în România, unde vrea să studieze stomatologia anul viitor. La fel ca ceilalți, urmează anul pregătitor la UPIT. Cum nu există Facultate de Stomatologie în Pitești, Granit consideră că este mai bine să își continue studiile în Capitală. „Cu siguranță voi sta în România până termin studiile, apoi nu știu”. Și el trăiește singur în Pitești, într-un apartament, și crede că traiul aici este ieftin, în comparație cu Franța. Despre Pitești spune că e un oraș frumos. A venit să studieze aici după ce prietenul tatălui său, originar din Pitești, l-a sfătuit. L-am rugat să rostească un cuvânt în română; generos, a spus chiar mai multe: „Îmi pare bine”.
A încercat mâncarea românească și îi place, iar despre profesorii de aici, cuvinte de laudă, la fel ca ceilalți doi. Încă nu a reușit să călătorească prin țară, despre care cunoaște doar legenda lui Dracula. L-am întrebat pe Granit și care este cel mai mare vis al său. „Nu am vise, vreau doar să devin dentist”, a spus convingător tânărul.

Ricardo Termilus, Haiti: „Mă simt ca acasă aici”

Ricardo Termilus s-a născut în Haiti și a venit în România să facă medicină. Tânărul, în vârstă de 36 de ani, va alege o facultate din București sau din Iași, știe sigur că va studia în România și se gândește să devină medic chirurg cardiovascular. „Îmi place aici, îmi plac cultura română și limba română, care e limbă romanică. Având în vedere că vorbesc franceza și spaniola, e ușor pentru mine să învăț româna. Mă simt ca acasă aici”. Ricardo a spus în română „Mulțumesc”. Tânărul dă dovadă de seriozitate, citește articole despre medicină în română și nu doar atât. „Am venit acum o lună și am început să citesc ziare în română, Adevărul online, doar pentru a-mi exersa cititul. Ascult Radio România Actualități, pe internet citesc comentariile în română, ascult muzică românească”. Artistul său preferat este piteşteanul Smiley, de la care îi place foare mult melodia „Vals”. A știut chiar și când a fost lansată. Cu un tată medic pediatru și o mamă asistentă, Ricardo e unul dintre puținii studenţi din Haiti care au venit în România. „E departe de aici. Nimeni nu ar veni aici să studieze pentru că e departe”. Și totuși, crede că nimic nu este greu aici. S-a acomodat rapid. „Colegii de clasă, colegii de cameră din cămin și toți cei pe care îi întâlnesc simt că sunt prietenii mei”. „Am avut studenți din Republica Dominicană cu ceva timp în urmă, din Mauritus, dar n-am mai avut din Haiti, din ce îmi amintesc, iar eu sunt de 20 de ani”, completează profesoara Magdalena Pruneanu.
Tânărul nu a avut încă timp să cunoască țara, dar își dorește. „În curând voi călători prin toată România să văd peisajele, cultura, oamenii. Mai întâi, vreau să văd Castelul lui Dracula, pentru că este cunoscut. Toată lumea cunoaște mitul lui Dracula”. L-am întrebat pe Ricardo despre Pitești. „Știu că este un oraș în sudul României, aici sunt studenți străini, vremea e bună, oamenii sunt amabili, procentul de criminalitate este aproape de 0. Mă simt în siguranță aici. Este un oraș curat, micuț, îmi place aici. Profesorii sunt perfecți, explică într-o manieră bună”. Ricardo spune că în România sunt școli medicale bune și a ajuns la concluzia că aici este mai ieftin decât în București și este mai ieftin decât toate orașele în care a fost până acum. În Haiti mai are 2 surori și 2 frați. „Cel mai mare vis al meu este să devin un doctor bun, să repar pe oricine”, mai spune el.