Cum a salvat Jurnalul şcoala din cătunul Huluba

de | 20.09.2012 13:51 | Dezvăluiri

# Copiii din ciclul primar au fost la un pas de o navetă zilnică de 14 km la Vulturești, pentru care ar fi fost obligați să se trezească la ora 5.30 dimineața. Huluba. Un sat mic, aruncat între două dealuri împădurite, uitat de Dumnezeu şi de semnalul telefoniei mobile, aflat la 31 km depărtare de Piteşti şi la 34 km de Câmpulung. O “Vale a Plângerii”. Aşa numea o tânără localnică acest cătun ascuns între pădurile ce adăpostesc lupi şi urşi și la care nu ai acces de la şoseaua principală, care leagă Câmpulungul de Mioveni, decât străbătând un drum lung de ţară, neasfaltat, pietruit doar, de 8 km. Nu aș fi aflat probabil de existenţa acestui sat, dacă nu l-aș fi auzit pe inspectorul şcolar general, Florin Gardin, vorbind în şedinţa de Colegiu prefectural despre problema închiderii şcolii care funcţiona acolo, dar şi despre solicitarea disperată venită din partea unui grup de părinţi de a nu se comite o asemenea crimă. Subiectul mi s-a părut unul tulburător și așa am luat-o pe fir…

Viceprimarul şi-a denigrat consătenii, nemulţumiţi de închiderea școlii

Mai întâi am contactat Primăria comunei Vultureşti, pe raza căreia se află cătunul, pentru  mai multe detalii. Nu l-am găsit pe primar şi secretara, aflând că solicit informaţii despre problema funcţionării şcolii de la Huluba, m-a redirecţionat rapid către viceprimar. L-am sunat pe viceprimarul Ion Dumitra, de altfel și locuitor al satului Huluba, pe care l-am informat că voi merge la fața locului să aflu și părerea oamenilor. Mă aşteptam ca domnul Dumitra să fie direct interesat de subiect, ba chiar să se ofere să mă aştepte şi să mă însoţească în drumul spre Huluba. Nu s-a întâmplat acest lucru. Dimpotrivă, principala preocupare a vicelui a fost să-mi schiţeze portretele consătenilor săi nemulţumiţi de închiderea şcolii în termenii duri, gen “familii dezorganizate” şi “copiii – infractori”. Oarecum șocată de lipsa de solidaritate a viceprimarului din Vulturești față de consătenii săi din Huluba, am pornit cu și mai mult interes spre această destinație, spre a-l găsi pe autorul sesizării depuse la ISJ Argeş. Am coborât din maxi taxi la “Gura Hulubii”, cum denumesc localnicii intrarea dinspre Davideşti spre cătunul Huluba, şi am mers pe jos pentru a reconstitui astfel drumul pe care ar trebui să-l parcurgă copiii zilnic, dacă şcoala le-ar fi desființată. După 5 km de mers, fără să întrezăresc încă nicio casă, am acceptat ajutorul unui sătean care se deplasa cu o căruţă, mai mult și pentru a-l iscodi pe om despre situaţia şcolii din sat. Pe lângă căruţa în care mă aflam a trecut, la un moment dat, după spusele săteanului, în sens opus, spre Davideşti, după ce a lăsat un nor uriaş de praf în urmă, şi autoturismul viceprimarului. Ajunşi în capul satului, l-am găsit şi pe autorul sesizării depuse la Inspectoratul Școlar Argeş, Ion Dobrişan, un om amabil, educat şi cu foarte mult bun simţ. Era mâhnit, fiindcă nu avea o explicaţie clară pentru ceea ce se întâmplase şi îşi pierduse speranţa că şcoala “care a fost aici din bătrâni” se va mai redeschide vreodată. În plus, ca orice tată, îşi făcea giji pentru siguranţa fiicei lui de 7 anişori, elevă în clasa a II-a, pe care se vedea astfel nevoit să o transfere la şcoala din Vultureşti.

Şcoala Huluba închisă, elevii transferaţi la Vultureşti

Cam asta ştiau părinţii elevilor din Huluba joi, 13 septembrie a.c., cu doar trei zile înainte de începerea noului an şcolar. Localnicii aflaseră cu stupoare, încă din vară, că singura clasă de la Huluba, la care învăţau simultan mai mulţi elevi de ciclu primar se desfiinţase şi, deşi ceruseră explicaţii autorităţilor locale, oamenii nu au primit niciun fel de răspuns. Prin urmare, copiii din Huluba trebuiau transferaţi la şcoala din satul Vultureşti. Ori ca să ajungă acolo, micuţii, cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, trebuiau să parcurgă zilnic un drum de 14 km, foarte obositor, chiar şi în condiţiile existenţei unui microbuz şcolar în localitate. În plus, micuţii ar fi pierdut aproape o jumătate din zi la şcoală şi pe drum, și asta doar din vina lipsei de preocupare a autorităţilor locale.

Ca să ajungă la noua școală din Vulturești, copiii s-ar fi trezit la 5 dimineața

La şcoala Vultureşti, cele două cicluri de învăţământ, primar şi gimnazial, învaţă simultan. Școlarii din clasele I-IV termină orele la 12, în timp ce elevii din clasele I-VIII au cursuri până la ora 15. Culmea economiei, autorităţile locale şi-au exprimat clar intenţia de a nu consuma prea mult combustibil, trimiţând microbuzul la Huluba de două ori pe zi, o dată pentru a transporta elevii din ciclul primar şi a doua oară pentru a-i transporta pe colegii lor mai mari. Prin urmare, micuţii de 6, până la 10 ani, din Huluba, ar fi stat de capul lor, nesupravegheaţi de nimeni, în comuna Vultureşti, și nu în incinta şcolii, timp de 3 ore, de la 12 până la ora 15, în aşteptarea colegilor din ciclul gimnazial. În plus, pentru a ajunge la şcoală la ora 8, copiii ar fi trebuit să se trezească în jurul orei 5.30. Dacă stăm să calculăm şi durata parcurgerii drumului dintre Vultureşti şi Huluba, vom ajunge la concluzia că micuţii ar fi pierdut o jumătate din zi, numai din cauza unui sistem de învăţământ organizat de-a dreptul imbecil, ca să nu spunem criminal, de cei de la Primăria Vulturești.

Anul trecut, o fetiţă s-a rătăcit prin pădure după ce microbuzul a plecat fără să o aştepte

Mai rău de-atât, pe timp de iarnă, transportarea copiilor cu microbuzul şcolar e o adevărată problemă în Huluba. De la săteni am aflat că iarna trecută, timp de două săptămâni, microbuzul şcolar nici nu a mai ajuns în satul Huluba. Copiii ar mai avea, totuşi, o posibilitate de a ajunge la şcoala din satul vecin, pe o potecă de 3 km care urcă şi coboară dealul ce desparte Huluba de Vultureşti, dar drumul este anevoios, plin de gropi, cu prăpăstii şi bătut de lupi sau urşi. Tot de la săteni am aflat că în anul şcolar anterior, o fetiţă s-a rătăcit prin pădure, după ce microbuzul şcolar a plecat şi copila, care intrase într-un magazin să cumpere o sticlă cu suc, a rămas în Vultureşti.  Necunoscând bine poteca folosită de localnici pentru a ajunge la Huluba, fetiţa s-a rătăcit prin pădure şi a fost găsită abia seara, după lungi căutări, la o stână de ciobani. Iată deci că temerile părinţilor din Huluba, care ar trebui să-şi trimită copiii la şcoala din Vultureşti cu noaptea în cap și cu riscuri care le pun în pericol viața, nu sunt tocmai nefondate.

Copilul viceprimarului va învăţa la Mioveni

Locuitorii Hulubei erau indignaţi nu doar de închiderea şcolii din sat şi de trimiterea copiiilor la Vultureşti. Cel mai rău i-a marcat însă atitudinea consăteanului lor, viceprimarul Ion Dumitra, al cărui fiu este elev în clasa I. Vicele nu şi-a înscris băiatul la şcoala din Huluba, periclitând în mod voit funcţionarea şcolii, pentru că nu se mai întrunea astfel numărul minim de elevi pentru care ar fi existat postul de învăţător. Fiul vicelui va învăța de anul acesta la Mioveni, iar motivarea înscrierii la una din şcolile de acolo este de-a dreptul şocantă. Viceprimarul Ion Dumitra ar fi spus că nu îşi amestecă fiul între copii cu situaţie precară, umilindu-şi astfel consătenii: „Cum să stea cu prostimea de la Huluba?!”. Cam aceeaşi idee, formulată cu alţi termeni, mai voalaţi, a exprimat-o domnul vice şi în conversaţia telefonică avută cu mine, insinuând că la Huluba „nu se face carte” şi că părinţii vor ca micuţii să rămână la şcoala din sat pentru că sunt mai slab pregătiţi şi la şcoala din Vultureşti nu ar avea şanse de a promova clasa. Realitatea însă îl contrazice. Toți elevii din Huluba care au terminat clasa a IV-a au fost premianţi și la şcoala Vultureşti, iar pentru asta părinţii sunt foarte încântaţi de activitatea fostei învăţătoare a micuţilor, care a primit un nou post la şcoala din satul Mărgeşti şi care, probabil, că nu se va mai reîntoarce după redeschiderea şcolii.

Soluţia Inspectoratului Şcolar pentru rezolvarea problemei

Chiar pe 13 septembrie, în ziua în care m-am deplasat eu la Huluba, Florin Gardin, şeful ISJ Argeş, anunța, în contextul vizitei în județul nostru a lui Valer Dorneanu, adjunctul Avocatului Poporului, că şcoala de la Huluba va funcţiona în continuare, argumentând că s-a decis acest lucru pentru că elevii ar fi trebuit să se trezească la ora 5 dimineaţa pentru a ajunge la şcoală şi că jumătate din salariul învăţătoarei va fi plătit de către unul dintre părinţii din sat. În mod bizar, deşi mai erau doar 3 zile până la începerea noului an şcolar, pe sătenii de la Huluba, decişi să protesteze şi să nu-şi trimită copiii la şcoala din Vultureşti, nu-i informase nimeni că unitatea şcolară din satul lor se va redeschide totuși. Ca să nu mai vorbim de faptul că nimeni de la Inspectoratul Şcolar nu a avut curiozitatea să vadă unde se află satul Huluba și ce drum ar fi trebuit să parcurgă micuții zilnic! Și spunem asta fiindcă absolut niciun reprezentatnt de la ISJ nu s-a deplasat până acum acolo.

Şcoală mică, interese mari!

Modul cel puțin hilar de salarizare a învăţătoarei, cu bani proveniţi în proporţie de 50% de la bugetul local şi restul de la părinţii copiilor, ne face să credem că lucrurile nu sunt tocmai roz pe la Primăria din Vultureşti. Și că e adevărat ce susțin localnicii din Huluba, anume că autorităţile locale,  în frunte cu consăteanul lor, viceprimarul PDL-ist, şi-au cam retras sprijinul pentru funcţionarea şcolii şi îi tot caută nod în papură pentru a o desfiinţa. Prin urmare, ba nu mai sunt fonduri pentru salariul învăţătoarei, ba   numărul de elevi e prea mic. Numai că am demonstrat, deja, că asta s-a întâmplat cu ajutorul vicelui, care și-a transferat premeditat baiatul la școala din Mioveni, tocmai pentru ca să nu se atingă numărul minim cerut de ISJ pentru funcționarea unei clase. Culmea ironiei e că, anul trecut, clădirea școlii din Huluba a fost reabilitată cu ajutorul părinţilor, care au muncit în folosul comunităţii, tocmai ca să aibă copiii lor condiţii optime de învăţare. Țigla de pe acoperiş a fost schimbată cu tablă roşie, au fost puse geamuri de termopan şi parchet, a fost înlocuit gardul şi s-a făcut racordarea la reţeaua de apă potabilă. Pentru ce a făcut Primăria Vulturești toate aceste investiţii, dacă a sărăcit atât de drastic încât să nu își mai permită fonduri pentru salariul amărât al unei învăţătoare? Concluzia mea se îndreaptă tot mai mult către o singură direcție. Aceea că localnicii din Huluba au dreptate atunci când afirmă că vicele a pus ochii pe micuţa clădire destinată şcolirii copiilor din sat şi are alte planuri cu ea, mai exact ar vrea să o transforme în cămin cultural (adică discotecă!), demolând zidul care desparte cele două săli de clasă. Iată cum educaţia nu mai reprezintă o „afacere” profitabilă, în timp ce discoteca, la care vine tot tineretul din sat, e văzută ca o sursă bună de a face bani!

Din fericire, luni dimineață, la început de an școlar, părinții copiilor din Huluba ne-au sunat fericiți să ne anunțe că școala lor s-a redeschis. Și să ne mulțumească totodată că, grație și interesului nostru, Inspectoratul Școlar și autoritățile din Vulturești n-au mai îndrăznit s-o închidă. Cinci copii au fost astfel scutiți de calvarul de a se trezi zilnic la ora 5.30 a dimineții ca să facă o navetă de 14 km până la școala din Vulturești.
Iustina BURCEA


Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii