Revelionul, astăzi o sărbătoare îndrăgită de români, nu are rădăcini adânci în tradiția autohtonă. Petrecerea dintre ani este un obicei recent, importat din Franța în secolul al XIX-lea și popularizat pe scară largă abia în perioada comunistă.
Citește și: 180 kg de petarde confiscate în Argeş, la o firmă din Leordeni. Dosare penale
Revelionul a fost introdus în România de tinerii boieri și intelectuali educați în străinătate. În perioada de modernizare a Principatelor, după Unirea din 1859, familiile înstărite și cosmopolite au început să organizeze petreceri de Revelion, inspirate din cele franceze. Primul dicționar românesc care menționează termenul „Revelion” este cel al paharnicului Constantin Stamati, din 1851. Pentru boierii de atunci, Revelionul însemna o masă copioasă, organizată după balurile de Anul Nou.
În perioada interbelică, Revelionul era o sărbătoare exclusivistă. Familiile bogate, precum Șuțu, Lahovary sau Știrbey, organizau petreceri fastuoase în conace, palate sau restaurante de lux, cum erau Capșa sau High-Life din București. Invitații purtau ținute de gală realizate la croitorii de renume sau importate din străinătate. Bijuteriile scumpe, rochiile din mătăsuri grele și meniurile sofisticate cu caviar, rață pe sos de portocale sau șampanie franțuzească erau simboluri ale opulenței. Oamenii de rând nu participau la aceste evenimente, fiind limitați la sărbători simple sau, deseori, la niciun fel de celebrare.
Citește și: Ei au intrat primii din lume în 2025
Odată cu venirea regimului comunist, Revelionul a fost democratizat. Petrecerile fastuoase ale elitelor au fost înlocuite cu evenimente organizate în cantine muncitorești, case de cultură sau la televiziune.
Programele TV de Revelion, cu muzică, umor și momente propagandistice, au devenit tradiție în perioada comunistă. În familii, sărbătoarea era marcată prin mese modeste, cu produse obținute adesea pe căi neoficiale.
0 Comentarii