Cu ce viteză credeţi că se învârt Brătienii în morminte, doamnă Alina Gorghiu?

Nu, nu sunt macabru. Am prea mare respect pentru familia Brătienilor și pentru tot ce a făcut ea pentru România și pentru Argeș. Dar sunt sigur că Brătienii se învârt în morminte zi de zi. Ceas de ceas. Minut cu minut. Și se învârt rău. Cum să nu se învârtă când văd cum s-a diluat PNL-ul, cum s-a diluat noțiunea de liberalism autentic, eficient, captivant și prolific. Cum să nu se răsucească în morminte când văd că PNL, partidul în care au pus toată pasiunea, forța și dragostea de țară, e un partid-corcitură, un partid în care și-au făcut loc mii de ex-pedeliști revopsiți din portocaliu în galben? Am avut o stare de lehamite în ziua în care PDL a fost absorbit de PNL. În ziua aia s-a stricat probabil cel mai rău ideea de liberalism. Inclusiv în Argeș. În județul Brătienilor, liberalismul adevărat e doar o amintire frumoasă, dar din ce în ce mai îndepărtată. Cum să fie copreședintele Dănuț Bica liberal când prin natura și formația sa e „portocaliu”? Cum să fie Vasile Blaga liberal când a fost tot timpul mâna dreaptă a lui Traian Băsescu? Și nu spun asta cu vreo urmă de malițiozitate sau subiectivism. Problema e că de dragul procentelor mai multe la alegeri, PNL s-a prostituat politic. A încălcat toate principiile și idealurile Brătienilor. Și, dincolo de nume, oricare ar fi ele, PNL și PNL Argeș și-au pierdut forța și vocea. Și vocile. Până acum vreo cinci-șase ani, PNL avea mai mult sânge în instalație, avea mai mulți oameni vocali și cu cap. Și primul nume care îmi vine în minte e cel al lui Teodor Meleșcanu, trecut la ALDE. Apropo de ALDE, nu a fost de ajuns că PNL s-a diluat, s-a mai și scindat.
Revenind la liberalii argeșeni, când mă uit la posibila listă cu probabili candidați, îmi vine să o întorc cu fața în jos. Cu excepția a trei-patru nume, în frunte cu cele ale lui Virgil Baciu (unul dintre cei mai activi și eficienți primari de comună) și Radu Perianu, restul candidaților nu îmi inspiră nici măcar 10% credibilitate sau vreun crâmpei de dorință de a merge la vot. Și asta pentru că din păcate listele cu candidați se fac – și asta se aplică la toate partidele – în procent covârșitor pe criteriul relațiilor, influențelor și cotizațiilor, nu pe cel al eficienței, vizibilității, profesionalismului și seriozității.
În general sunt un Everest de optimism, dar în ceea ce privește viitorul PNL și revenirea sa la cota de încredere de pe vremuri îmi rezerv dreptul de a fi… rezervat.
M-aș bucura ca într-o zi Brătienii să nu se mai învârtă în morminte. M-aș bucura să își regăsească liniștea. Mi-ar plăcea să văd cum se reculeg la mormintele Brătienilor liberali adevărați, nu liberali iubitori de ciolane parlamentare care își aduc aminte de Brătieni doar la pomeni și comemorări, și asta doar de dragul mediatizării. 
Deocamdată, ca cetățean neturmentat, îmi pun și eu firesc întrebarea din „O scrisoare pierdută”: Eu cu cine votez? Mai sunt mai puțin de trei luni până la alegerile parlamentare și deja mă gândesc cu groază că se apropie din nou câteva săptămâni de pâine și circ second-hand. Și asta pentru că așa e politica românească. Second-hand. Nu mai zic nimic, că iar mi se face dor de Brătieni. Denis Grigorescu