# Numărul firmelor înscrise la masa credală a SC Lactag a depăşit 300 şi tot creşte # Adriean Asan, managerul Lactag, recunoaște că a investit două milioane de euro într-o campanie publicitară ce „nu a adus notorietate” brandului

Lactag SA Costeşti, firma care deţine cea mai mare fabrică de prelucrare a laptelui din sudul ţării, potrivit datelor precizate pe propriul site, intrată în insolvenţă, la propria cerere, pe 12 februarie 2016, a ajuns de la 500, la 250 de salariați. Firma, care deține și o fabrică de mezeluri, mai are doar 12 din cele 42 de magazine proprii care funcționau înainte de colaps. La o analiză sumară, situația nu e deloc roz pentru Lactag, ale cărei datorii faţă de furnizori, bănci, instituţii publice, plus restanțele la salarii se ridică la aproape 70 de milioane de lei.  Referitor la declanșarea procedurii pe care o urmează, au existat voci potrivit cărora intrarea în insolvență a Lactag ar fi fost una programată, iar mai nou, apar și acuzații, din partea unora dintre creditori, că procedura insolvenței n-ar respecta întocmai pașii legali. În condițiile în care termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă fusese fixat la 29 martie 2016, iată că la un an de la declararea insolvenței Lactag de către Tribunalul Specializat Argeș, încă mai continuă să apară creditori noi, invocând  faptul că nimeni nu i-a pus la curent, în timp util, cu situația Lactag. Numărul celor înscriși la masa credală a Lactag a ajuns în februarie 2017, la 306 și continuă să crească.  

Cea mai recentă solicitare de înscriere la masa credală a Lactag este înregistrată acum o săptămână și vine din partea unei primării din Dolj – Cârcea – către care producătorul argeșean avea restanțe. În solicitarea depusă la Tribunalul Specializat Argeș se arată că autoritatea publică nici măcar n-a fost înștiințată de administratorul judiciar al Lactag cu privire la declanșarea procedurii insolvenței, deși de la respectivul moment au trecut aproape 12 luni. A aflat „întâmplător” de insolvență, după cum susține creditorul în documentul înaintat instanței. O situație anormală, care trezește suspiciuni legate de corectitudinea procedurii, la deschiderea căreia Lactag figura cu datorii de 23,3 milioane lei către bănci, de 15,5 milioane lei către furnizori, de 3,7 milioane lei datorii leasing, peste un milion lei datorii salariale și aproape tot atât, datorii către instituții publice, la care se adaugă 23 de milioane de lei, datorii către alți creditori.

Adriean Asan, Lactag: „Milioanele de euro cheltuite pe publicitate nu au dus la o creştere a cotei de piață Lactag”

Pe toți aceștia, patronii Lactag încearcă să-i liniștească cu un plan de reorganizare a societății comerciale, în care, spune Adriean Asan-Mic (unul dintre acționarii majoritari) stau toate speranțele de evitare a  falimentului și în cadrul căruia se vor achita și datoriile. Asta, în ciuda faptului că producătorul de lactate și mezeluri închide magazin după magazin. Într-un interviu acordat săptămânalului „Jurnal de Argeș”, Adriean Asan-Mic a făcut o radiografie din interior a situației Lactag.
# În raportul transmis în 2016 către Bursa de Valori, au fost punctate patru mari cauze care au justificat cererea de intrare în insolvență a fabricii. Unul dintre ele este legat de faptul că brandul Lactag nu se bucură de notorietate națională, asta, în ciuda faptului că pe publicitate s-au cheltuit sume uriașe. Care este explicația?
– Bani pentru publicitate s-au investit destul de mulţi pentru perioada 2013-2014, când resurse am avut și am putut face asta. Compania a crescut de aproape patru ori faţă de momentul achiziţiei, dar pentru notorietate, investiţiile în marketing și publicitate trebuie făcute cu anumită consecvență, permanent. Putem spune că poate investiţiile făcute la acel moment nu au dus la o notorietate capabilă să asigure o creştere a cotei de piață Lactag pe piaţa lactatelor.

Aproape două milioane euro cheltuite pe publicitate

# Care a fost bugetul de publicitate în anul intrării firmei în insolvență și în anul precedent?
– Bugetul a fost destul de considerabil. În acea perioadă de trei ani de zile, cred că s-au cheltuit aproximativ 1,5 – 2 milioane de euro. Au fost campanii diferite. Am apărut şi pe sticlă, au fost două campanii ţintite. Lactag s-a bucurat de notorietate, dar contează şi efectele, pentru că dacă erau la un nivel  mai mare, probabil nu se ajungea aici. Uitaţi-vă şi la concurenţă… Se fac aceste investiţii permanent, adică în fiecare an trebuie să ai alocat între 500 de mii şi un milion. Noi aşa am proiectat la început, să alocăm această sumă de minim 500 de mii de euro anual, dar asta poţi s-o faci în condiţiile în care se întorc banii, adică produc efecte. Noi am investit în toate direcțiile, am intrat pe toate pieţele, am dezvoltat reţeaua de magazine, cota de vânzări a fost completă, am avut peste 20 de agenţi. Apoi, au fost investiţiile în distribuție, în cota de maşini. Am avut un parc auto bine pus la punct… Dacă toate aceste investiţii produceau efectele preconizate, alta era situaţia.
# La cât se ridică, în prezent, în perioada de reorganizare, suma cu această destinație?
– Acum avem cheltuieli cu publicitatea doar punctuale. Nu ne putem permite, până la o stabilizare a societăţii și intrarea în planul de reorganizare decât sume minimale, cele cerute de o funcţionare normală, dar nu putem spune că am alocat resurse pentru marketing și publicitate. Minimal, înseamnă 1.000 de euro pe lună, materiale publicitare, schimbarea ambalajelor… Nici nu este indicat mai mult în această perioadă.

„Nu am dorit sub nicio formă intrarea în insolvenţă”

# Au existat voci potrivit cărora intrarea în insolvență a Lactag ar fi fost una programată. Lactag ar fi făcut comenzi foarte mari cu puțin timp înainte de a cere declanșarea reorganizării judiciare. Potrivit anumitor surse, ar fi existat furnizori care ar fi bănuit  blocajul  și care nu au dat curs tuturor comenzilor cerute de Lactag, tocmai pentru a evita neîncasarea plăților. Cum comentați aceste zvonuri?
– Noi, în toată perioada aceasta dinainte de a intra în insolvenţă, care a fost una foarte dificilă, am avut multe contacte, de la toți investitorii… Am căutat soluţii cu băncile de restructurare a creditelor şi nu am dorit  sub nicio formă intrarea în insolvenţă, asta v-o spun cu toată responsabilitatea, pentru că noi, ca acţionari, am adus sume importante aici. Au fost intrări de bani, s-a investit în Lactag, au fost în acea perioadă aproximativ 500 de angajaţi în fiecare lună (acum, pe tot  grupul Lactag, sunt în jur de 250).
Sub nicio formă aceste zvonuri nu sunt adevărate. Noi, în ultima lună, înaintea intrării în insolvenţă, efectiv am fost blocați. N-aveam cum să mai dăm comenzi. Dacă noi aveam conturile blocate în acea perioadă, cine ne mai oferea nouă comenzi fără bani? Pentru tot ce a funcţionat în ultimele șase luni înainte de insolvență, achiziţiile de materie primă şi marfă s-au făcut cu plata pe loc. Administratorul judiciar a verificat aceste aspecte şi a constatat că activitatea a fost normală.
# Există creditori, furnizori care vă reproşează, totuși, aceste aspecte?
– Sunt, dar să știți că am reluat afacerile cu majoritatea. Îmi reproşează, pentru că sunt nişte sume pe care noi le considerăm blocate pe o anumită perioadă… Pentru că vrem să intrăm în planul de reorganizare şi vrem să ne plătim datoriile, dar fără a avea o activitate economică şi fără o susţinere în perioada asta nu se poate. Pentru că banii trebuie creaţi, multiplicaţi. Cu majoritatea furnizorilor am reluat relaţia de colaborare şi funcționăm pe principii clare în această perioadă: ne aprovizionăm şi ne achităm datoriile curente.
# Cum evoluează procedura de reoganizare a Lactag? Există vreun risc de nefuncționare, astfel încât firma să treacă din insolvență, în faliment? Care sunt obiectivele dvs. prioritare?
– Suntem în procedură. S-a declarat insolvența în 12 februarie anul trecut, avem un administrator judiciar. Încă suntem în perioada de observație, care se va încheia în curând. În momentul acesta, noi lucrăm la ipotezele pentru planul de reorganizare, care sperăm să-l aprobăm în următoarele 60 de zile. În primul rând, reorganizarea, ca orice reorganizare, nu se poate face fără eficientizare. Dacă activitatea economică viitoare declanşării acestui proces nu produce un profit care să ducă la plata cheltuielilor curente, plus achitarea unei părți din datoriile istorice dinaintea procesului, nu-şi are rostul.
# Deci, pe înțelesul tuturor, dacă această reorganizare nu va atinge parametrii propuşi, urmează falimentul!
– E o chestiune care nu este valabilă doar pentru noi, ci pentru orice societate comercială care se află într-un astfel de proces. Dacă se intră în plan și se stabilesc niște obiective și se aprobă anumite sume care trebuie plătite, dar nu se fac, se ajunge aici. Important e că funcţionăm. Sperăm ca şi condiţiile economice şi de piaţă să ne ofere posibilitatea să restructurăm cu succes, pentru că dorinţa noastră asta e.

„Partenerii, colaboratorii și furnizorii Lactag sunt foarte reticenți”

# În linii mari cum vă gândiţi s-o eficientizaţi?
– Asta ne-am propus. Perioada postinsolvență a fost destul de dură, pentru că partenerii, colaboratorii, furnizorii sunt foarte reticenți, resursele financiare sunt minimale sau nu există și trebuie să-ți asiguri forță de muncă, materii prime și piață, în primul rând. Fără piață nu poți să faci nimic  Noi am început cu micșorare de costuri, eliminarea canalelor care produc pierderi. Avem o fabrică de lactate şi una de mezeluri. Forța de vânzări ne-am menținut-o. Avem 15 agenți, funcționăm în retailul tradițional. Avem aproximativ 2.000 de clienţi în 12 judeţe. Avem relaţii cu comerţul modern. Producem marfă proprie pentru Kaufland, Auchan, Cora…. Colaborăm regional  cu comerţul modern. Avem programul laptele școlar, în care operăm şi în continuare. În acest moment putem spune că am crescut de la lună la lună față de februarie-martie anul trecut, care au fost lunile cele mai grele şi sperăm ca în 2017, 2018, să avem un nivel care să ne reasigure un plan de reorganizare de succes.
# Ce înseamnă pentru fabrică faptul că unul dintre creditorii Lactag, care avea de încasat o creanță de 20.000.000 RON de la Lactag și-a cesionat acest credit către dl Robert Iriza, asociatul dvs?
– Este creanţa d-lui Iriza. Aceia sunt banii investiţi de dl Iriza în Lactag  şi este o creanţă certă, exigibilă a dumnealui. Reprezintă toți banii investiți de dânsul aici. Noi am fost doi acţionari, dânsul a fost principalul investitor. Lactagul nu cesionează. Dl Iriza are calitatea de creditor. A fost, la începutul declanşării procedurii, o concesionare a d-lui Iriza către o terţă persoană şi s-a revenit la situaţia iniţială. Probabil s-a văzut în buletinul oficial, unde a fost publicată această informaţie.
# Este, totuși, un aspect care, poate, la prima vedere, pare ciudat pentru cine urmărește această traiectorie a creanței, pentru că nu este foarte clar  raţionamentul care a dus la această soluţie!
– La început şi pe parcurs, pe lângă resursele bancare s-au ataşat şi aceşti bani, ca investiţii iniţiale. Noi aveam în plan o transformare în capital social a acelei investiţii și s-o listăm la Bursă. La momentul declanşării, dl Iriza a cesionat-o către o firmă, o societate comercială. În decursul acestei perioade, am revenit.  S-a anulat această cesiune, dar toată această tranzacţie s-a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență. A fost o soluţie juridică pentru un posibil investitor, care însă a căzut. Ea nu a produs însă efecte, iar situația este cea inițială.

„Mai avem 12 unităţi de comerţ cu amănuntul”

# Cum a evoluat cifra de afaceri a firmei de la intrarea în insolvență?
– Cifra de afaceri a crescut de la lună la lună. Pe 2016 avem cred că 32 milioane de lei. În 2015 am avut peste 40 de milioane. Pentru anul acesta, cred că o să avem undeva la 48 de milioane de lei.
# Dintre cele 42 de magazine proprii „Lactag – pe gustate”, câte mai funcționează la acest moment?
– În momentul acesta, mai avem 12 unități de comerț cu amănuntul. Până la urmă am mai închis dintre ele pentru că extinderea pe toate aceste segmente, inclusiv în segmentul acesta de retail, a fost una dintre cauzele majore ale insolvenței, iar în perioada aceasta de postinsolvenţă, le-am închis pe cele care produceau rezultate negative și am încercat să le menținem pe cele mai rentabile. Cele mai multe au fost 42, după care am avut 35, 25… Am mai încercat să deschidem în alte zone, în alte vaduri, dar nu au mers. Până la urmă, putem spune că ofensiva comerțului modern şi investiţiile făcute de marii retaileri mănâncă foarte mult din această piață şi este foarte greu de concurat, mai ales pentru o firmă, cum suntem noi acum, care nu are resursele pe care le-a avut la început.
# Câte magazine mai aveți în Argeș și unde funcționează celelalte?
– Cele 12 magazine sunt în vechile locaţii. În Argeş mai avem patru: trei în Piteşti şi unul în Costeşti. Mai avem unul în Drăgăşani-Vâlcea, unul în Olt, la Corabia. Avem și în Mehedinţi, la Strehaia, unul în Bucureşti, altul în Ploieşti. Acestea vând ango, sunt destul de rentabile, au costuri mici. Și mai este unul în Craiova, dar și unul în Filiaşi.