O poveste despre prietenie și fotbal a fost readusă în decorul Giuleștiului, vineri, 18 septembrie, înainte de meciul Rapid - FC Argeş, scor 3-1, de către crainicul arenei, şi tot stadionul i-a scandat numele lui Nicolae Dobrin, în semn de preţuire.
În 2007, Gheorghe Dinică, rapidist trup și suflet, și-a luat rămas-bun de la Nicolae Dobrin cu un simplu: „Te-am iubit, Gicule!”
Acestea au fost cuvintele pe care Gheorghe Dinică le-a şoptit printre lacrimi, lângă corpul neîsufleţit al lui Nicolae Dobrin, cu o zi înaintea înmormântării celui mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor.
Duminică, 29 octombrie 2007. Era a treia zi de la moartea lui Dobrin şi ultima în care trupul său a fost depus la stadionul care-i poartă numele. Ploua. La un moment dat s-a făcut loc la intrare. Apăruse Gheorghe Dinică. Un imens actor venise să-şi ia rămas bun de la un mare artist. Fuseseră buni prieteni. Ajuns în dreptul sicriului, Dinică ţinea o lumânare aprinsă în mînă. S-a aplecat şi i-a şoptit ceva la ureche lui Dobrin. Apoi l-a sărutat şi a izbucnit în plâns. A mai zăbovit câteva minute bune acolo, în timp ce lacrimile nu i se mai opreau. Apoi a plecat. Aşa s-a despărţit maestrul de prietenul său, artistul.
La aproape doi ani şi o lună, Gheorghe Dinică a părăsit şi el această lume. Acum e "dincolo", unde poate că-i povesteşte lui Nicolae Dobrin ceea ce n-a apucat să-i spună într-o viaţă: "Ce mult te-am iubit, Gicule!"
Dinică avea origini argeşene
Născut în Giuleşti, Gheorghe Dinică şi-a petrecut o parte a copilăriei pe meleaguri argeşene, tatăl său fiind originar din comuna Merişani. După al Doilea Război Mondial, viitorul actor s-a retras cu părintele său în satul Cochineşti, unde aveau rude apropiate. În ultimii ani îşi cumpărare o casă la Bughea, lângă Cîmpulung, unde venea împreună cu soţia. În 2007, Gheorghe Dinică a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Argeşului şi Muscelului.
0 Comentarii