Într-o facultate din învățământul superior românesc, într-o sesiune, la un examen se întâmplă ceva care pune în discuție foarte multe. Pune în discuție tot ce a învățat un om în viață, plus experiența adunată, plus contextul social din țară și din orașul universitar în care se desfășoară respectivul examen. Profesorul universitar care e subiectul acestei întâmplări este un om cu un comportament ireproșabil și cu o mare vechime în învățământ, aproape de vârsta pensionării. Pentru că nu-i putem da numele, mai spunem că are și studii la o universitate recunoscută în lume și cu un doctorat într-un domeniu de vârf. Ca să înțelegem mai bine despre ce vorbim, să zicem că profesorul respectiv are doctoratul la Sorbona, cu o temă de nișă din domeniul vast cunoscut sub numele „mecanica cerească”.
    Studenții dintr-o grupă urmau să se confrunte, într-un examen oral, în meciul vieții lor din anul respectiv, cu profesorul despre care se știa că nu trece pe nimeni decât dacă știe carte. Cu câteva zile înainte de examen, de la o altă grupă care avusese examen, se află subiectele de pe biletele aflate în grămada din care fiecare student extrage unul. Se știe că, de regulă, examinatorii întocmesc un set de bilete de examen pentru toată sesiunea, oricâte examene ar fi. Oricum, în setul de bilete este toată materia din care urmează a fi testați studenții.

    Citește și Am avut dreptate în ceea ce am scris încă din august! / „Libertatea” confirmă dezvăluirile din „Jurnalul”: Dacia a fost cel mai mare focar de Covid din Argeş

    Ei bine, s-a mai aflat ceva despre respectivul set de bilete. Că sunt aranjate în ordine, cel mai mic număr jos și cel mai mare număr deasupra, iar profesorul nu este preocupat de acest amănunt. Știindu-se toate acestea și fiind vorba de un „meci” cu miză mare, studenții s-au organizat. Adică fiecare să știe cu exactitate ce bilet extrage. De exemplu, primul student trage al doilea bilet de sus, al doilea student trage primul bilet de jos, al treilea trage al patrulea bilet de jos și tot așa, organizare, până la ultimul student din grupa de 18. Bineînțeles că numărul biletelor era mai mare, mai exact de 25, pentru a acoperi întreaga materie.
Și a început examenul. Toți studenții pregătiseră superbine subiectele de pe biletul lor și erau foarte-foarte atenți să nu greșească la extragerea biletului destinat, pentru că în acest caz se încurca tot aranjamentul. Totuși, de data asta profesorul s-a prins relativ repede de aranjament și chiar a comentat cu cei care se aflau atunci în sală. „Moșul”, cum era poreclit respectabilul profesor, s-a prins, pentru că la grupa respectivă s-a brodit ca studenții mai slabi să fie printre primii în ordinea de pe tricouri, adică alfabetic. Iar „moșul” a sesizat ciudățenia că studenții cei mai slabi au pus pe tablă răspunsuri aproape de nota 10. Dublat de atenția cu care fiecare student „alegea” biletul, profesorul a înțeles mecanismul.
Și atunci, „moșul”, chiar cu un ușor zâmbet pe față, le-a spus studenților aflați în sală în ce dilemă se găsește în acel moment. Să fie cinstit, adică să anuleze examenul pentru fraudă, nu se putea, pentru că 7 studenți trecuseră, cu note foarte mari, fără să fie prinși cu nimic. Sau să fie mai puțin cinstit, dar tot cinstit și să amestece biletele care au rămas, astfel ca frauda să se termine în acel moment. Sau să fie corect și să lase lucrurile așa până la capăt, pentru că doar așa condițiile de examinare erau egale pentru toți studenții. Respectabilul profesor a decis să continue examenul, lăsându-l să se desfășoare așa cum a început.
A făcut bine? A făcut rău?

Cristian VASILE
P.S. Într-o dilemă asemănătoare au fost puși judecătorii care au decis alegerile din sectorul 1. Să ne amintim și declarația președintelui de partid Victor Ponta că „mașinăria lor de furat a funcționat mai bine decât a noastră”.