Contele și generalul rus Pavel Kiseleff a condus, între 1829 și 1834, administrația militară rusească a Țării Românești și Moldovei, fiind președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea „Regulamentelor organice”, care, de fapt, au fost primele Constituții din istoria celor două principate române.
Aceste regulamente organice au fost introduse în Țara Românească în 1831 și în Moldova în 1832. Efectiv, a condus cele două principate, iar mai apoi, la 1859, s-a pronunțat în favoarea unirii acestora.
Dintr-o carte aruncată la… tomberon, a lui Dan I. Simonescu, și anume „Vieața literară și culturală a Mânăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut”, apărută în 1926, aflăm o mie de date. Dintre acestea, am reținut vizita la Câmpulung a lui Kiseleff la școală, la 23 iunie, miercuri 1832 (era a doua școală românească deschisă în Muntenia, după cea de la Golești).
„Școala mergea bine, ne spune Simonescu.
La 23 iunie 1832 vine Excelența Sa (Kiseleff, guvernatorul Munteniei, numit de ruși, ne precizează Simonescu), însoțit de aghiotant și inspectează școala. Jianu (unul dintre cei doi învățători ai Școlii) scrie în raportul înaintat Eforiei Școlilor că locuitorii îl întâmpinară pe Kiseleff la marginea orașului – care erau chiar la mănăstire, lângă școală – cu pâine, cu spice de grâu și sare. „Seară de bucurie, arată Jianu, era tot orașul luminat”.
A doua zi, Kiseleff vizitează școala și apropiindu-se de băncile școlare zise: „Când a început școala?” – „La Marte” – „Au învățat acești copii și la alți dascăli?” – „Unii da, alții nu”. Kiseleff începu a cerceta numai pe cei ce n-au învățat”. Așa făcu și la semicercuri. După aceasta aruncă căutătura asupra copiiilor și asupra școalei și zice: – „E strâmt locul”. Acestea le repetă și aghiotantul Excelenței Sale. – ”Îi răspunsei și eu că este strâmt. Luă cuvântul magistratul care spuse de hotărârea de a se clădi școală nouă pe un loc dăruit de un boier. Excelența Sa cere să se scoată 1000 lei din cutia orașului, plus ce se vor mai aduna pentru săvârșirea școalei. Dăruiește 400 lei lui Jianu, împarte și școlarilor câte ½ sfanț și vineri plecă spre Târgoviște”.
După cum se vede, lui Kiseleff i se acorda statutul unui domnitor. A fost primit de un oraș luminat seara (deci nu primit pe întuneric). Conducătorul orașului (magistratul) a promis construcția unei școli noi (vai, promisiuni, ca și azi!), iar, la plecare, Kiseleff, neuitând că e, totuși, conte, a împărțit fiecărui elev câte un bănuț.
Așa a fost să fie. Democrația/modernitatea ne-a venit de la ruși.
Citește și Pe timp de sărbătoare au fost şi ”Slove Muscelene”
Citește și Cum se desfăşura o tabără internaţională de sculptură în ştrand
0 Comentarii