În sesiunea Consiliului Judeţean Argeș din 9 noiembrie 1879, s-a votat suma de 30.000 de lei în scopul organizării unei şcoli de meserii „care de mult se făcea simţită”. În anul 1882 ia așadar fiinţă prima şcoală de meserii din judeţul Argeş. „La şcoala profesională de ucenici a Ministerului Industriei Uşoare, o altă surpriză: practica în uzină organizată în două schimburi, elevii intră şi ies din schimb odată cu muncitorii. «Pentru acomodarea mai uşoară, mai rapidă, pentru încadrarea în ritmul şcolii de producţie», ne spune directorul şcolii, Filip Stănescu. Şcoala M.I.U. are orgoliul celei mai vechi instituţii de învăţământ profesional din judeţ, clădită pe locul unde a fiinţat «Şcoala de Meserii» care dădea prima promoţie de absolvenţi în 1882” scria Delia Ştefan în Revista “Flacăra” din luna iulie 1973.

Prefectura Argeș, prin prefectul Armand Călinescu, donează terenul pentru construcția școlii

Pe 1 octombrie 1902, şcoala a fost trecută în bugetul Ministerului Instrucţiunii Publice, prin decizia ministrului Spiru Haret. Este o şcoală de meserii, cu un învăţământ organizat şi cu o durată a studiilor de patru ani, iar din anul 1926 de cinci ani. Începând cu anul şcolar 1936-1937, şcoala se transformă în liceu industrial (cursul inferior de patru ani, iar cursul superior tot de patru ani). Odată cu reforma învăţământului din anul 1948 se lichidează forma de învăţământ liceal – industrial, şcoala transformându-se în Şcoală Medie Tehnică Profesională, aparţinând Ministerului Învăţământului Public, cu acelaşi profil în mare, dar cu unele modificări de conţinut şi cu o durată de opt ani. În anul şcolar 1962-1963, după multe tratative între Ministerul Industriei Uşoare şi organele locale, având în vedere ponderea unităţilor de industrie uşoară de pe raza municipiului Piteşti şi a judeţului Argeş, şcoala este preluată de Ministerul Industriei Uşoare, sub titulatura de Grup Şcolar Textile-Confecţii, apoi ca Liceul Industrial „Textila”. Demn de precizat că pentru construcţia localului şcolii, Prefectura judeţului Argeş, prin prefectul de atunci, viitorul prim-ministru, Armand Călinescu, împreună cu primăria Piteştiului donează terenurile necesare construirii acesteia.

Începând cu 1 septembrie 2009, denumirea şcolii a fost schimbată în Colegiul Tehnic „Armand Călinescu”

Între anii 1990-1997 Grupul Şcolar de Industrie Uşoară a funcţionat cu următoarele forme de învăţământ: liceu, şcoală profesională, şcoală de maiştri și şcoală postliceală. Localul şcolii a fost realizat în întregime la data de 31 august 1960, iar supraetajarea în perioada 1 aprilie 1971-30 noiembrie 1972. În şedinţa Consiliului profesoral din data de 20 decembrie 1996, a fost propusă schimbarea denumirii unităţii şcolare în Grupul Şcolar de Industrie Uşoară „Armand Călinescu”, aprobată cu Ordinul ministrului învăţământului numărul 4.106 din 16 iunie 1997. Începând cu anul şcolar 1998-1999, pentru a veni în întâmpinarea unui segment larg de populaţie şcolară reprezentat de copii fără supravegherea atât de necesară din partea părinţilor, din cauza programului încărcat de la serviciu, şcoala  a propus înfiinţarea unei clase a V-a cu program de supraveghere după terminarea orelor de curs. Sub atenta supraveghere a cadrelor didactice, elevii efectuează lecţiile, până la orele 17:00, îmbinându-le cu activităţi recreative. În 1997 Grupul Şcolar de Industrie Uşoară funcţionează cu următoarele forme de învăţământ: liceu, o filieră teoretică – profil matematică-informatică, o filieră tehnologică – profil tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului şi şcoală profesională. Începând cu 1 septembrie 2009, denumirea şcolii a fost schimbată în Colegiul Tehnic „Armand Călinescu”, conform adresei MECI nr. 4.175 din 10 iunie 2009, cu aprobarea Ordinului ministrului învăţământului numărul 4.191.

Informații inedite despre Armand Călinescu și Pitești, orașul său natal

Armand Călinescu, în perioada când a fost subsecretar de stat la Interne, a participat la 28 octombrie 1933 la punerea pietrei fundamentale a Şcolii Primare din cartierul Gării, după cum se arată în documentul 366 din Arhivele Statului Piteşti. Tot în perioada când a fost subsecretar de stat la Interne, respectiv la 4 aprilie 1933, s-a încheiat procesul verbal al Societăţii Sportive „Sporting Club” Piteşti pentru construirea unei baze sportive în Piteşti. Armand Călinescu îşi exprimă dorinţa ca Piteştiul să aibă un stadion de sporturi. În data de 1 iunie 1939, după cum se arată în documentul 389 din Arhivele Statului Piteşti, Primăria oraşului Piteşti dă decizia prin care se conferă lui Armand Călinescu titlul de „cetăţean de onoare al oraşului Piteşti”. În document se specifică faptul că Armand Călinescu este născut în Piteşti, „este astăzi primul sfetnic al tronului, cu toate îndatoririle înaltei situaţiuni ce are în stat, întotdeauna a avut o mare solicitudine pentru întreg judeţul Argeş şi pentru comuna Piteşti al cărei fiu este”.
În continuare, se spune în document că au fost realizate cu sprijinul Domniei sale mari lucrări de interes obştesc cum ar fi pavarea străzilor Viilor, Craiovei şi Trivale sau asanarea cimitirului. În iulie 1938, Armand Călinescu şi-a întocmit testamentul din care reiese încă o dată ataşamentul faţă de popor, în special faţă de ţărănime şi mărturiseşte că doreşte să fie înmormântat la Curtea de Argeş, alături de părinţi, să fie purtat pe un car îmbrăcat în verdeaţă şi tras de şase boi, după car să meargă delegaţii satelor din judeţul Argeş pentru care a luptat în viaţă cu drag. Printre altele, se arată în testament, că roagă pe fiul său, Barbu, să fie cuminte, să o respecte pe mama lui şi să se gândească la numele pe care i-l lasă şi pe care Armand Călinescu l-a cinstit precum l-a moştenit de la tatăl său. Îl sfătuieşte, de asemenea, să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura, să slujească ţara cu credinţă şi devotament aşa cum a făcut şi el. M.I.