Citiţi cu atenţie! Ar putea deveni noul preşedinte al Consiliului Judeţean după 27 septembrie / Nu e doar o maşină de luptă politică, e şi om! Ion Mînzînă, aşa cum nu l-aţi cunoscut niciodată

# E pasionat de filatelie, are o colecție de 40.000 euro și a evoluat 4 ani în Brigada umoristică de la ASE București, cu care a fost la marile festivaluri studențești # A bătut mingea pe ”Maracana Piteștiului”, copilărind în anturajul marilor fotbaliști ai FC Argeș # Despre părinţi, despre soţie şi copii, precum şi despre relaţia cu Dumnezeu şi pelerinajele aproape anuale la Muntele Athos

# Publicul vă știe ca o mașină de luptă politică, în calitate de președinte al PSD Argeș. Cum e, de fapt, omul Ion Mînzînă?
Ion Mînzînă: Omul Mînzînă încearcă, în momentele lui de liniște, să fie altceva decât percepția publică. Puțini oameni știu că am și pasiuni care nu țin de politică.
# Chiar mi-am notat câteva: fotbal, filatelie, Brigada artistică a ASE-ului, muzica folk a lui Raul Cârstea și nu numai.
I.M.: Într-o viață de om ai posibilitatea să te obișnuiești și cu lucrurile bune și cu lucrurile rele. Am lucruri în viață de care nu îmi pare rău, pe care le-am făcut. Nu am fost un tip aliniat, am fost rebel încă din tinerețe. Asta și pentru că ați enumerat acolo Brigada ASE, un grup celebru de umor studențesc al timpului, de dinainte de revoluție.

„Făceam săli arhipline cu Brigada de umor a ASE, la nivelul Cenaclului Flacăra”

# Și cât timp ați activat în Brigada artistică de la Academia de Științe Economice?
I.M.: În Brigada ASE am activat 4 ani și am fost de două ori laureat la Festivalul Umorului Studențesc. Eram atât de celebri, încât în centrele universitare aveam spectacole care umpleau sălile de sport, alături de alte trupe sonore ale momentului, Grupul Song, Divertis, Art, încă o trupă din Cluj. Iar momentele acestea îți rămân întipărite în minte, mai ales că făceam săli arhipline, la nivelul Cenaclului Flacăra, la Palatul Sportului și Culturii, cu mii de oameni la Cluj, Timișoara, Iași, Craiova.
# De aici aveți prezența scenică și lipsa de inhibiție când comunicați cu publicul larg?
I.M.: Brigada ASE a fost o mare școală a vieții pentru mine. Și sigur, de aici mi-am câștigat, într-un fel sau altul, un anumit exercițiu care cred că mi-a folosit în viață, acela de comunicare, pe care puțini oameni îl au. Niciodată nu m-am detașat de ideea că trebuie să fiu apropiat de cei care sunt alături de mine.
# Dar despre filatelie, care e o pasiune mai specială?
I.M.: Și pasiunea de filatelie, și cea de cartofilie, amândouă sunt legate tot de devenirea mea. În perioada aceea, în care te formezi ca om, participam la cercurile organizate de către Casa Pionierilor, eram un om care a devenit pasionat de timbre la prima generație. La fel și de cartofilie, pentru că exista obișnuința, la momentul respectiv, de a colecționa ceva, de a face ceva care să îți umple timpul, ca adolescent și apoi student, în vremea comunismului. Pentru tinerii de atunci era ceva similar cu jocurile pe calculator de azi, cu FIFA 2020, de exemplu. Am colecționat tot ce se putea colecționa atunci în materie de filatelie.
# Aveți în colecția de timbre celebrul ”Cap de Bour”?
I.M.: Am ediția a doua ”Cap de Bour” în toate variantele. Ediția I, din păcate, este rarisimă și probabil nu voi reuși niciodată să găsesc o piesă.
# Cât valorează în bani colecția dvs. de timbre?
I.M.: E în declarația mea de avere, nu sunt valori de patrimoniu, dar o estimez la circa 40.000 de euro, poate chiar mai mult. În ultimul timp, valoarea pieselor a scăzut, pentru că există dorința multor colecționari de a-și înstrăina colecțiile și lucrul acesta duce la o abundență pe piață a unor piese de valoare, care sunt achiziționate la prețuri destul de mici.
# Despre folk și prietenia cu cantautorul Raul Cârstea?
I.M.: Prietenia cu Raul Cârstea pleacă tot din perioada festivalurilor studențești, de la Costinești, Slănic Moldova, care erau adevărate centre de creație. Tot de acolo îmi aduc aminte de spectacolele pe care le-am avut cu Valeriu Sterian – Dumnezeu să-l odihnească! – celebru pentru melodia apărută la revoluție „Vino, Doamne!”. Și Raul Cârstea și Vali Sterian, ca și noi, cei de la Brigada ASE, eram participanți în toate festivalurile studențești mari. Arta studențească era o supapă pentru generația tânără, găseai o refulare în ea. Iar lumea aceea era una la care puțini oameni aveau acces, ținea numai de mediul studențesc. Dacă vreți, a fost perioada cea mai frumoasă a vieții mele.

Despre fotbal, amiciția cu Dobrin și ”Oaie” și adolescența pe ”Maracana Piteștiului”

# Și cu fotbalul? E o pasiune, chiar sunteți din fimul acesta?
I.M.: Îmi place să cred că da. Cred că sunt unul dintre oamenii care au cunoscut bine anii de glorie ai echipei FC Argeș. Am fost tot timpul pasionat de sport, am practicat și sportul la un anumit nivel, inclusiv fotbal. Fiind foarte aproape de Ștrandul Piteștiului, copilărind în Ștrand, am văzut jucând marile valori ale FC Argeș care au adus glorie Piteștiului. Am avut posibilitatea, fără să mă consider neapărat un prieten, să fiu amic cu marele Gicu Dobrin. Am fost apropiat de ceea ce a însemnat ”Maracana” Piteștiului, până la desființarea acestui leagăn al fotbalului argeșean. Puțini știu că marii jucători ai FC Argeș aici au început să bată mingea. Știu pe de rost echipa care a luat primul titlu de campioană, în 1971-1972, cu jucători care au început fotbalul pe ”Maracana”. Toți copiii o știau pe dinafară la momentul respectiv: Stan, Pigulea, Olteanu, Vlad, Ivan, Prepurgel, Marian Popescu, Radu I, Dobrin, Roșu, Jercan. Din această echipă, cu nea Vasile Stan, să-i dea Dumnezeu sănătate!, încă sunt apropiat și mândru de prietenia lui. La fel, îmi amintesc cu plăcere de „Pârcălab”, „Oaie”, „Cioc”, adevărate valori de pe Ștrandul Piteștiului.
# Cu celebrul ”Nelu Oaie”, unul dintre intimii lui nea Gicu Dobrin, am văzut că sunteți și prieten pe Facebook, schimbați impresii.
I.M.: Da, Nelu era unul dintre apropiații lui Dobrin, domnul Nelu Pănescu. Era foarte apropiat de el. Ne leagă multe amintiri fotbalistice. Iar diferența de vârstă dintre noi s-a estompat cu trecerea anilor. Nelu era una dintre figurile proeminente ale Ștrandului, la fel ca nea Gică Dobrin. Puțini știu că la al doilea titlu de campioană a României, din 1978, după meciul cu Dinamo, FC Argeș a intrat în teren cu 7 jucători crescuți la Pitești.
# Deci nu sunteți de complezență fan al FC Argeș, unul dintre mulții atârnători…
I.M.: În viață am ținut doar cu FC Argeș și am încercat să îmi educ și copiii în spiritul acesta. La un moment dat, fiul cel mic, căruia începuse să-i placă fenomenul fotbalistic, m-a întrebat ”noi cu cine ținem” și i-am spus cu FC Argeș. Și m-a întrebat unde jucăm, că era perioada aceea în care FC Argeș fusese retrogradată. Momentan nicăieri, dar vom juca la un moment dat. Iar acum, după ce echipa e în Liga I, este unul dintre fanii echipei FC Argeș.

Ce spune doamna Mînzînă despre politică? „La Nelu, lucrurile sunt foarte simple. S-a terminat o campanie electorală, începe alta”

# Vorbeați de băiat și știu că sunteți adeptul neamestecării familiei în politică. Și vă întreb: ce zice soția despre politică? Cum privesc copiii dvs. politica?
I.M.: Faptul că eu am fost atât de implicat în politică m-a determinat să asist la lucrurile pozitive din politică, dar și la lucrurile rele, la partea asta din ce în ce mai neagră a politicii. Familia fiind cea mai apropiată, am încercat să o țin departe de acest fenomen. Pentru că ei nu pot avea niciun lucru benefic din faptul că tatăl sau soțul, la un moment dat, intră în vâltoarea asta a luptei, unde se aruncă câteodată cu lucruri neadevărate, din ce în ce mai rele. Eu spun despre mine că am pielea tăbăcită și mi-a fost dat să citesc despre mine lucruri care nu mi s-au petrecut niciodată în viață și despre care tot felul de personaje declarau că au certitudini că lucrurile respective s-au întâmplat. Le-am explicat tuturor, și celor care mi-au fost apropiați şi dușmanilor, că le stau oricând la dispoziție pentru discuții serioase legat de tot ce am făcut în viață, cu bune, cu rele, că nu am numai lucruri pozitive de povestit, dar niciodată nu am fost de acord cu aruncatul de noroi pentru lucruri de care nu am cunoștință că s-ar fi petrecut vreodată. Și atunci am preferat ca fiecare să își urmeze cariera lui, soția mea cariera ei, copiii mei – cariera lor. Fiecare acolo unde dorește să performeze, să obțină maximum din ceea ce înseamnă performanță.
# Ce profesie are soția?
– Soția lucrează dintotdeauna în mediul bancar, iar băiatul cel mare este absolvent al Facultății de Fizică din Măgurele și urmează 2 masterate, în Fizică Nucleară și Fizica Mediului. A avut o bursă la cel mai mare Institut de Cercetări din Europa în domeniul nuclear, din Rusia. Cel mic este în clasa a 7-a, e superpasionat de fotbal, cred că aici va urma calea mea, de a fi îndrăgostit de acest fenomen. Ține cu FC Argeș și cu Borussia Dortmund.
# Vă reamintiți o replică, un dialog haios despre politică, pe care l-ați avut cu soția ?
I.M.: Este o replică pe care soția a dat-o unui prieten de-al nostru, spunându-i: „La Nelu, lucrurile sunt foarte simple. S-a terminat o campanie electorală, începe alta”.

„După terminarea ASE București, a primit repartiție în ungurime, la Gheorghieni”

# Puțină lume știe că după terminarea facultății, ASE București, ați fost reaprtizat în ungurime. De aici vi s-a dezvoltat filonul naționalist?
I.M.: Și lucrul acesta poate fi discutat. La urma urmei, repartiția am hotărât-o singur, în Gheorghieni, județul Harghita. N-a fost chiar așa o perioadă foarte rea din ce a însemnat viața mea. Eram într-o altă zonă a României, într-o altă abordare de civilizație. O perioadă plăcută, la un moment dat. Am devenit naționalist pentru că apreciam foarte mult ceea ce însemna ideea națională în viziunea lui Eugen Barbu, a lui Corneliu Vadim Tudor, mari scriitori ai României din acea perioadă, Fănuș Neagu, Adrian Păunescu. La momentul respectiv citeam revista „Săptămâna”, era o revistă care avea foarte multe accente de libertate și accente naționaliste. Și în almanahul „Săptămâna”, de la momentul respectiv, puteai să afli despre marile valori politice ale neamului românesc. Acolo am citit prima dată despre ceea ce a însemnat în istoria neamului familia Brătianu, Ion Mihalache și alți lideri ai Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu ș.a.m.d.

„În ultimii 20 de ani, nu ştiu dacă am avut un an în care să nu merg pe Muntele Athos”

# Vorbeați de Eugen Barbu, de scriitorime. Ați citit ”Groapa”, de exemplu?
I.M.: Cred că „Groapa” am citit-o când aveam 14 ani, cu foarte mult înainte să îl cunosc pe Eugen Barbu în Partidul România Mare.
# Care este relația omului Ion Mînzînă cu biserica?
– Relația noastră cu biserica este mai profundă atunci când ne confruntăm cu probleme grele în viață. În tumultul acesta cotidian uităm de această relație pe care trebuie să o avem fiecare din noi. Nu sunt un ortodox habotnic, dar cred că nimic nu se poate face fără credință în Dumnezeu. Biserica nu ne învață nimic rău. La urma urmei, sunt un închinător al Muntelui Athos. În ultimii 20 de ani, nu știu dacă am avut un an în care să nu merg pe Muntele Athos. Am un respect deosebit pentru călugării români de aici, pentru toți călugării de pe Muntele Athos. Merg de fiecare dată cu plăcere, încerc prin micile mele mijloace să ajut comunitatea românească de la Athos. Dacă vreți să gândim lucrurile într-o profunzime, am discuții cu înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe Române și trag un semnal prin faptul că, după părerea mea, prigoana la care este supusă biserica la această oră pare a fi mai periculoasă față de prigoana de dinainte de 1989. Citesc cu atenție toate criticile care se aduc Bisericii Ortodoxe Române, cu atât mai mult cu cât devenirea noastră ca popor, ca țară, nu putea fi făcută decât sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române. Marele Eminescu spunea că ”Biserica Ortodoxă Română este mama neamului românesc” și aici cred că trebuie încheiată orice discuție legată de importanța bisericii.
# Spuneam la începutul interviului că mulți vă cunosc ca o mașină de luptă în politică și vreau să vă întreb: când ați plâns ultima dată?
– Ultima dată când am vărsat o lacrimă a fost la înmormântarea unui mare om, un patriot român hulit de mulți, dar cu implicații directe în ceea ce a însemnat naționalismul românesc și fibra națională, un om apropiat mie. Nu o să-i dau numele din respect memoriei pe care i-o port. Am învățat de la el că nimic nu poate fi mai presus decât România, decât interesul național. E vorba de un om care și-a desfășurat activitatea și în perioada de dinainte de 1989, dar după revoluție, când a fost întrebat de un ziarist de la BBC dacă a jurat credință conducătorului iubit Nicolae Ceaușescu, a răspuns că nu a jurat credință decât poporului român și țării sale. Mi se pare, și sper să fie doar o impresie, că sunt din ce în ce mai puțini oameni care jură credință țării și poporului acestuia. Și asta pentru că, din păcate, zona aceasta de internaționalism ieftin în favoarea celor care vor să ni-l impună cu forța nu poate să ne aducă pe termen mediu și lung nimic benefic.

„După ce am picat prima dată la ASE, tata m-a trimis să mă angajez. Am lucrat în producţie, nu-mi va fi niciodată ruşine cu asta..!”

# Câteva cuvinte despre părinții dvs. și părinții tuturor.
– Marele Adrian Păunescu spunea că ”cine are părinți pe pământ, nu în gând, mai aude și-n somn glasul lumii plângând”. Tot timpul trebuie să știm că devenirea noastră pleacă de la educație, pleacă de la eforturile pe care părinții noștri le-au făcut ca să fim ceea ce suntem astăzi. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât îți este mai dor de cei care s-au dus spre zona aceasta a vieții. Eu am cuvinte de laudă și la adresa bunicilor mei, bunici care au avut un rol determinant în ceea ce înseamnă educația mea. Pot spune, la această oră, că lacrimile pe care trebuie să le vărsăm pentru părinții noștri nu sunt și nu vor fi niciodată inutile. Împăcarea cu ei se va face, probabil, atunci când și noi ne vom pune problema că suntem aproape să plecăm din această lume.
# Părinții dvs. s-au stins….
– Da. Părinții mei s-au stins.
# Vă aminitiți o replică luminoasă a tatălui dvs.?
– Sunt multe lucruri pe care mi le-a spus tatăl meu să le fac în viață, sigur, numai lucruri bune. Îmi aduc aminte că, după absolvirea liceului, am picat examenul la facultate cu doar 17 sutimi. Pe vremea aceea, concurența era foarte mare la ASE, 7-8-10 candidați pe un loc. Și a venit tata și mi-a spus: „Ioane, lumea nu a început și nu se termină cu tine! Nu e sfârșitul lumii că nu ai intrat la facultate. Așa că te rog frumos să-ți cauți un loc de muncă pentru a învăța care-i calea cea bună și, la momentul la care tu consideri, dai din nou examenul la facultate. A fost o lecție de viață pe care am primit-o și asta le spun și copiilor mei: căutați-vă drumul în viață și fiecare să-și aleagă domeniul în care dorește să profeseze.
# Și o vorbă a mamei…?
– Mama a fost o femeie care tot timpul a pus înainte sacrificiul ei pentru binele meu. Chestiunea aceasta leagă puțin lucrurile, în sensul că după neintrarea la facultate am mers în producție, la muncă, o perioadă a vieții de care nu îmi este rușine și nu-mi va fi rușine niciodată. Mi-a venit ordin de încorporare și mama mi-a spus că există posibilitatea să amân stagiul militar, pe care să-l fac după ce voi intra la facultate. La care eu am răspuns, rebel, că deciziile pentru mine le iau eu singur, așa că voi pleca în armată. E un lucru care, într-un fel sau altul, dacă dau timpul înapoi, nu a fost chiar atât de rău, însă pentru mama mea a reprezentat atunci un șoc. Mama mi-a spus tot timpul: în viață învață un singur lucru – să fii om! Și am încercat să respect ceea ce m-a învățat.

„N-am schelete în dulap, nu am furat nimic de la nimeni niciodată!”

# Sunteți președintele PSD Argeș și vreau să vă întreb dacă aveți schelete în dulap…
– Categoric, nu am avut și nu am schelete în dulap, nu am afaceri oneroase. Iar adversarii noștri politici trebuie să fie mai preocupați de ceea ce se întâmplă în ograda lor decât în a altora.
Dumnezeu a avut grijă ca să existe corupți în toate partidele și să existe oameni cinstiți în toate partidele, oameni corecți, pentru că oameni cinstiți e mai complicat. Eu nu am furat nimic și niciodată de la nimeni, iar dacă există cea mai mică probă împotriva mea, rog să fie prezentată. Cred însă în buna-credință a alegătorului din Argeș, oamenii știu ei cel mai bine cine merită sau nu să-i reprezinte. La o analiză lucidă, PSD-ul este singurul partid care în această țară a construit ceva, în timp ce adversarii noștri politici nu au avut grijă decât să arunce cu piatra în pomul care face roade.
# Cu ce stare de spirit abordați ziua de duminică, cea a alegerilor?
– Alegerile acestea nu sunt viață și moarte, alegerile acestea reprezintă o situație la un moment dat, în care cetățenii își pot manifesta liber obțiunile, gândind că cel mai reprezentativ trebuie să conducă județul, orașele, municipiile și comunele din Argeș pe următorii 4 ani. Nu e sfârșitul lumii aici. Cred că sunt omul care s-a condus în viață și după principiul acela: om este acela care știe să privească cu aceiași ochi victoriile și înfrângerile. Neoamenii, din păcate, sunt foarte mulți la ora aceasta. Ca să închei, sunt oprimist că PSD Argeș va câștiga încă o dată încrederea argeșenilor.

Comandat de Partidul Social Democrat, Organizaţia Judeţeană Argeş, cod de identificare mandatar financiar 21200019, publicat de Asociaţia Jurnal de Muscel