Pentru mușceleni, I.C. Fundescu este o personalitate reprezentativă. Cum, în ultima perioadă, a tot circulat pe Facebook ce scria Eminescu despre Fundescu, numindu-l… „țigan” și urmaș de „faraoni”, credem că se impune o prezentare a scriitorului argeşean din secolul al XIX-lea.
A fost deputat de Vlașca
Născut în anul 1836, la Piteşti, fiul lui Constantin Fundescu, mare proprietar din Câmpulung, îşi face studiile la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Debutează la 21 de ani, cu versuri, în ziarele „Dâmboviţa” şi „Naţionalul”, în 1859, la 23 de ani adică, publicând volumul de versuri „Vocea Argeşului”. Colaborează mai apoi la „Satyrul” lui B.P. Hasdeu, în 1860 editând o foaie umoristică proprie, „Pepelea”. în 1864 publică volumul de poezii „Flori de câmp”, iar în 1867 antologia sa de folclor „Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori”. Este şi autorul romanului „Scarlat” (1875). Colaborator la „Românul”, din 1876 devine prim-redactor al ziarului liberal bucureştean „Telegraful”. De altfel, este şi deputat de Vlaşca, în 1876, din partea „roşiilor”. Moare, uitat, la 22.01.1904.
A fost un poet minor, fapt remarcat în epocă. Pentru noi, argeşenii, versurile sale au mai mult o valoare sentimentală. În „Vocea Argeşului” scrie versuri de genul: „Argeşul repede, negru şi turbure/ Vine turbat,/ Urlă ca crivăţul, bate talazele-i înfuriat”.
Sau, din poezia „Cişmegiul”: „Frunză verde măr sălciu,/ La grădină-n Cişmegiu/ Două fete frumuşele/ Mi-au furat minţile mele.”
Eminescu s-a numărat printre cititorii lui
Cărţile sale circulau, totuşi, printre cei îndrăgostiţi de poezie, Eminescu însuşi numărându-se printre cititori! Volumul său „Vocea Argeşului” se găsea la Cernăuţi, în perioada în care Eminescu învăţa în preajma lui Aron Pumnul. Teodor Stefanelli îşi aminteşte: „(biblioteca) o cerceta foarte sârguincios, cetia acolo şi-şi împrumuta şi acasă cărţi (…) Lăsând în plata Domnului problemele de aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai întotdeauna, duminicile şi sărbătorile)”. Mai mult ca sigur că Eminescu a citit şi volumul de versuri „Vocea Argeşului”, al piteşteanului/mușceleanului Fundescu! Altfel nu s-ar explica… influenţa lui Fundescu asupra creaţiei de început a viitorului poet naţional.
Meritul de a fi descoperit acest izvor îi aparţine lui Şerban Cioculescu, articolul său la care ne vom referi, „Alte izvoare lirice eminesciene”, fiind din 1971. Astfel, Cioculescu arată că Eminescu a avut drept model al poeziei „De-aş avea”, publicată în revista „Familia”, în 1866, aşadar, chiar poezia de debut, versuri aparţinând lui I.C. Fundescu, din volumul „Vocea Argeşului” (1859, Tipografia Naţională a lui Iosif Romanow et Comp.”).
Să vedem dacă are dreptate Cioculescu, prezentând mai jos strofe din poeziile „La Maria” şi „La o turturelă”, din „Vocea Argeşului”: „Într-o seară pîntre flori,/ Adunam la crinişori;/ Dalba lună strălucea/ Noi voioşi cătam la ea;/ Iar pe mândra mea frumoasă,/ P-a mea inimă amoroasă,/ O strângeam încetişor/ Şoptind şoapte de amor/ Ea de-atunci în peptul meu,/ E plăceri, e Dumnezeu!”
Citește și Eminescu, despre două alegeri parlamentare din Argeş
”La o turturelă”
În fine, şi din „La o turturelă”: „Eu iubeam o floare/ Dulce, răpitoare,/ Cu profum ceresc;/ Pasere ce zboară,/ Mândră căprioară,/ Angel pământesc”.
Să ne reamintim acum „De-aş avea…”:
„De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Unduind încetişor,
Şoptind şoapte de amor…”
Lucrurile sunt clare. Vorba criticului poreclit Şerban cel Rău: „prea-i cu ochi şi cu sprâncene!”. Din fericire, Eminescu nu s-a oprit la ce a putut învăţa de la I.C. Fundescu şi de la alţi poeţi din epoca sa de formare. Dar, la 20 de ani, Eminescu pare un poet gata format, cu concepţii proprii. Folcloristul şi poetul piteştean apare, în mss 2291 55v, datând din perioada studiilor de la Viena, deja la modul negativ, Eminescu numind ziarul acestuia, „Telegraful”, drept una din publicaţiile „neinteligente”. Dar reminiscenţa din „Vocea Argeşului” în „De-aş avea” rămâne!
Citește și Eminescu, criticat pentru… „osul” primit
Citește și A apărut „Flori de piatră”/„Flores de piedra”, de Liviu Măţăoanu
0 Comentarii