Centrul de copii „Sf. Andrei” din Piteşti a fost înfiinţat în aprilie 2003 la iniţiativa Fundaţiei „Copii în dificultate” CID România, şi ea, la rândul ei, o iniţiativă a Fundaţiei britanice „Children in Distress” intrată în ţara noastră începând cu anul 1991. În perioada 2005 – 2006, Fundaţia „Copii în dificultate” a semnat parteneriate de colaborare cu Consiliul Judeţean Argeş, respectiv cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş (D.G.A.S.P.C). De asemenea, imobilul şi terenul, din cartierul Prundu, unde funcţionează Centrul „Sf. Andrei” au fost date, prin hotărâre, în folosinţă gratuită către Fundaţia „Copii în dificultate” de către CJ Argeş.
Centrul de copii „Sf. Andrei” este format din două tipuri de servicii. Serviciul de tip Rezidenţial şi Respite-Care ce vine în întâmpinarea nevoilor copiilor cu boli cronice incurabile în faze terminale şi serviciul Centrul de Recuperare pentru copii cu dizabilităţi şi îngrijire la domiciliu. Centrul de Recuperare are un număr de 50 de beneficiari, copii cu dizabilităţi, cărora le sunt asigurate activităţi individuale de recuperare pe timpul zilei de: kinoterapie, logopedie, terapie ocupaţională şi consiliere. Aici, copiii sunt aduşi de părinţi la şedinţe, iar acestea se desfăşoară după un program stabilit anterior. Noi ne vom opri însă asupra serviciului de tip Rezidenţial şi Respite-Care, unde copiii sunt găzduiţi şi îngrijiţi permanent la sediul din Bdul. Petrochimiştilor. Dar, mai multe detalii am aflat stând de vorbă cu psihologul Mariana Mândreanu, şeful Centrului de copii „Sf. Andrei”.
# Ce ne puteţi spune despre Centrul „Sf. Andrei” şi despre copiii care sunt îngrijiţi aici pe serviciul de tip Rezidenţial şi Respite-Care?
– Centrul de copii „Sf. Andrei” asigură furnizarea de servicii copiilor pe o perioadă determinată, pentru că, împlinind vârsta de 18 ani ei trebuie să fie transferaţi la un centru pentru adulţi. De asemenea, dacă părintele vrea să-l retragă o poate face în urma unei solicitări pentru reintegrarea în familie. Până acum nu am avut asemenea solicitări, deoarece costurile pentru întreţinerea unui astfel de copil sunt foarte mari, iar majoritatea copiilor provin din familii cu o situaţie precară. Pe serviciul de tip rezidenţial şi Respite-Care avem un număr de 15 copii. Ei au nevoie de o îngrijire paliativă, o îngrijire permanentă de asistenţă medicală. Hrana acestor copii este cu totul specială, meniul este întocmit de către o comisie de specialişti alcătuită din medic, asistent medical, infirmier şi aprobat de şeful de centru. Hrana este pasată, iar copii se hrănesc, unii dintre ei prin sondă, alţii cu linguriţa. Doar doi copii pot să se hrănească şi să se joace normal, ceilalţi sunt în cărucioare. Avem medic care vine de trei ori pe săptămână să-i consulte pe copii, iar în cazuri foarte grave se solicită ambulanţa. De altfel, pe acest serviciu, de tip rezidenţial, majoritatea personalului este medical. Avem 12 cadre medicale care lucrează pe ture asigurând non-stop îngrijirea lor medicală.
# Aţi spus că îngrijirea unui astfel de copil este foarte costisitoare, cum reuşiţi să vă descurcaţi?
– Vreau să precizez că toate cheltuielile de întreţinere, de personal şi utilităţi sunt asigurate de Consiliul Judeţean Argeş, respectiv D.G.A.S.P.C. Argeş. Domnul director Macovei este foarte receptiv la problemele cu care ne confruntăm, găsind întotdeauna soluţii pentru rezolvarea lor. Colaborăm foarte bine şi cu Fundaţia „Copii în dificultate” România, iar fiecare copil are un sponsor în Anglia de la care primeşte, de ziua lui, felicitări şi diferite cadouri. De două sau trei ori pe an vin specialişti din Anglia care ne ajută în perfecţionarea activităţii de îngrijire paliativă şi ne aduc cărucioare pentru copii. Totodată, avem deschis un cont la BRD Piteşti, în vederea strângerii de fonduri pentru Centrul „Sf. Andrei”. Acesta este RO58BRDE030/SV13926930300.
# Copiii sunt îngrijiţi doar aici în ţară sau dacă este nevoie se merge şi în străinătate?
– De exemplu, acum doi ani am fost în Germania cu o fetiţă care suferă de Sindromul Klliper şi i-am făcut un set de analize. Intenţia noastră era să o operăm pentru a putea scăpa de acest sindrom. Din păcate, din toate analizele făcute, s-a constatat că are acest sindrom genetic, prin ADN, şi nu poate fi îndepărtat. Singurul lucru care se poate face pentru ea este un corset special pe care-l poartă şi care împiedică dezvoltarea coastelor. De fapt, sindromul Klliper este o boală foarte rară ce apare la naştere şi se caracterizează prin fuziunea anormală a cel puţin 2 din cele 7 vertebre cervicale. Boala se asociază şi cu scolioza, probleme auditive, malformaţii ale capului şi gâtului.
# Există şi momente frumoase în viaţa acestor copii pentru care sintagma „speranță” e inexistentă?
– Noi organizăm împreună cu copiii de pe Centrul de Recuperare evenimente cu ocazia diferitelor sărbători de peste an, iar, la aceste evenimente participă şi copiii de pe Rezidenţial. De fapt, ei nu pot participa efectiv, majoritatea nu conştientizează unde se află, dar simpla lor prezenţă în mijlocul nostru la aceste serbări înseamnă foarte mult pentru noi.
# Mai puteţi primi şi alţi copii, cu astfel de probleme, în centru?
– În acest moment nu mai putem primi pe nimeni, pentru că deja avem 15 copii, iar capacitatea centrului este de 12 locuri. Bine, să nu credeţi că dorm câte doi în pat, fiecare copil are patul lui şi condiţiile respectă toate standardele. Acest lucru ar fi posibil numai în situaţia în care ar pleca unul dintre copiii care sunt acum la noi.
Ionuţ BURCEA
0 Comentarii