În Vechiul Testament salcia este întâlnită pentru prima dată în timpul sărbătorii corturilor, sărbătoare care amintește de eliberarea evreilor din Egipt: "În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și salcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru…"În cadrul acestei sărbători salcia este un simbol al bucuriei și al vieții.
Însă, in Psalmul 136, în care este descrisă disperarea evreilor aflați în robia babilonică : "La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În salcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre" , salcia devine aici simbolul neputinței și al disperării.
Astfel, și în Vechiul Testament salcia își păstrează dualismul ei simbolic : viață și moarte.
Citește și Tradiţii şi obiceiuri de Florii. Ce este interzis să faci în Duminica Floriilor
Salcia, în scrierile unor Sfinți Părinți, o reprezintă pe Fecioara Maria. Aceasta desi alege fecioria, deci viata fără rod, naște pe Hristos.
În concluzie, folosirea salciei în cult își are bogăția sa în viata rituală a Bisericii.
În popor exista credința că cei care nu pot ajunge la biserică, în special din motive de sănătate, trebuie să fie loviți cu aceste ramuri de salcie binecuvântate, strigandu-se în mod repetat:
"Iesi, boala, intoarce-te sanatate!". Apoi sa se cante: "Nu sunt eu cel ce te loveste/ Ramura de salcie te loveste / Nu tu esti in suferinta / Ramura este cea care sufera / In curând va fi Pastele".
Modul in care aceasta ramura de salcie se pastreaza in gospodarie, este diferit de la o zona la alta. In Moldova si in Bucovina exista credinta ca salcia nu trebuie adusa in casa. Ea se pune intotdeauna afara, la streasina casei. Dimpotriva, in Muntenia si Oltenia, ramurele de salcie se pun la icoane.
0 Comentarii