Calendarul ortodox – 26 Octombrie -Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) si Maximian (286-305).

Din viața sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic.

Datorită calităților sale, este numit, după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului.

Ținând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat.

În vremea aceea, creștinii erau trimiși, ca pedeapsă, să lupte cu gladiatorii.

În aceste lupte, creștinii erau victime sigure. Potrivit tradiției, Nestor – un tânăr creștin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase.

Dimitrie il va însemna cu semnul sfintei cruci  pe frunte si ii va spune: “Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi”.

Prin rugăciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie.

La finalul acestei lupte, împăratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele.

Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

Conform cercetărilor, Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, la 26 octombrie 413.

Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la încendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, în anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 și redată cultului creștin în 1912.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie în iconografie. 

În primele reprezentări, Sfântul Mucenic Dimitrie  nu apare ca fiind militar, ci într-un costum civil care arăta că  purtătorul aparține clasei senatoriale.

Amintim că în anul 2000, David Woods a lansat o ipoteză legată de cultul Sfântului Dimitrie, în care susține că acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moaștelor mucenicilor militari Chelidonius și Emeterius, din Spania la Tesalonic.

Guvernatorul Leontie va primi vindecare în urma sărutării acestor moaște, în anul 413.

Dorind să afle cui aparțin moaștele, David Woods precizează că s-a interpretat greșit inscripția de la locul moaștelor.

S-a citit „Demeterius” în loc de „Emeterius”. Această ipoteză ar putea fi un răspuns la reprezentarea iconografică a Sfântului Dimitrie în chip de militar.

Pe o gravură în fildes din secolul al X-lea întâlnită în Constantinopol, Sfântul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Însă o icoană din secolul al XI-lea, din Sinai, îl arată ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datând din perioada cruciadelor, pictată în a doua jumătate a secolului al XII-lea, il infățișează pe Sfântul Dimitrie alături de Sfântul Gheorghe.

Cei doi  sunt reprezentati călare, Sfântul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfântul Gheorghe pe un cal alb.

În timp ce Sfântul Gheorghe este reprezentat impungând cu sulița un balaur, Sfântul Dimitrie este înfățișat învingându-l pe gladiatorul Lie. Având în vedere ca Sfântul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugăciune, nu direct în luptă, această reprezentare face trimitere la razboiul nevăzut.

În icoanele recente, mai ales din Grecia, în spatele Sfântului Dimitrie apare, în fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter.

Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui „demometer”, “maica poporului” (demos = popor; meter = mamă), pronunțat în neogreaca dimomitir. La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima și diminutive ca Mitruș, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mituș, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenta occidentală), există și numele femeiesc Dumitra (de unde Mița și alte forme diminutivate). 

Sfântul Dumitru. Tradiţii şi obiceiuri populare. 

Sfântul Dumitru este prăznuit, în fiecare an, de credincioşi, pe 26 octombrie. Tradiţia spune că în această zi se sfârşeste „vara păstorilor”, începută pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe.

Tradiţia spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte pădurea, îi coboară pe ciobani cu oile de la munte, iar lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se aşează o oaie albă, vremea va fi bună, iar dacă oaia este neagră, iarna va fi grea.

De Sfântul Dumitru, ciobanii se adună la Sărbătoarea recoltei, se fac focuri mari şi se dau la vale roţi din paie şi fân, cărora li se dau foc. Femeile le dăruiec copiilor mere, covrigi, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot cărbuni din foc şi îi aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.

Potrivit tradiţiei, dacă în ziua de Sfântul Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, iarna va fi grea şi cu zăpezi mari, iar dacă cerul va fi senin, iarna va fi mai uşoară.