Sărbătoarea Sfintelor Paști nu este comemorarea unui eveniment din trecut, ci serbarea Învierii Domnului. De Paști nu suntem chemați de Biserică să ne aducem aminte de ceva ce nu mai este, ci să participăm la Învierea lui Hristos care s-a petrecut și se petrece tainic și în zilele noastre. Foto: Învierea Domnului (pictură pe sticlă, zugrav anonim, școala de la Nicula, icoană aflată în colecția Arhiepiscopiei Clujului)
Nu întâmplător cântăm în timpul Liturghiei pascale: „Astăzi toate s-au umplut de lumină, cerul și pământul și cele de sub pământ” (din Canonul Sfintelor Paști).
Citește și: Poveste adevărată de Paşte, trăită de arhiepiscopul Calinic la Robaia
Învierea lui Hristos este punctul central al istoriei mântuirii, fiindcă prin aceasta Mântuitorul restaurează omul și întreaga creație, aducându-i la maxima apropiere de Dumnezeu. Plină de simboluri, icoana Coborârii la iad a Domnului Îl arată pe Iisus făcându-Și drum prin învelișul pământului, călcând în picioare porțile iadului, peste care Se înalță și ridicându-l pe Adam din osânda neascultării. Coborârea la iad poartă în sine începutul înălțării omului, pentru care moartea fizică devine doar o trecere, o cale de acces spre viața cea nouă, veșnică.
Învierea Domnului e Darul care aduce permanent în omenire crezul lepădării păcatului, care nu se încheie decât cu prabușire și suferință. Păcatul e o reținere rușinoasă în încăperile întunericului, e calea tuturor ruinărilor! Numai Învierea e aceea care revarsă lumina din lumina lui Iisus Hristos și darul auzirii glasului Lui la învierea cea de obște.
În această încredere a Învierii și-au dat viața cea pieritoare de pe acest pământ, martirii, pentru a fi pururea cu Iisus Hristos, cu această încredere au adormit în Domnul creștinii cei din trecut, iar noi cei de astăzi mărturisim că „sălașul nostru cel veșnic este în ceruri”.
În lumina acestui crez al Darului Învierii lui Iisus Hristos, împărtășit de El tuturor, noi suntem numiți „fiii Învierii”. Noi credem că „salășluirea în noi a lui Hristos e nădejdea slavei” (Coloseni 1:26). De aceea, noi, creștinii, mereu năzuim să aducem o transformare a vieții noastre, după aceea a lui Iisus Hristos Cel Înviat din morți, făcându-ne vrednici de acest mare Dar al Învierii!
Una dintre cele mai vechi reprezentări legate de Învierea lui Hristos este cea în care Apostolul Toma vede și atinge rănile Mântuitorului ridicat din morți, devenind un martor important al biruinței hristice.
Apoi, scene reprezentând femeile de la mormânt datează încă din secolul al IV-lea.
Pe sarcofagele romane din același secol, o cruce cu o coroană de flori și o monogramă HR erau folosite pentru a simboliza Învierea, având reprezentați alături soldați dormind.
Citește și: Patriarul Kirill al Moscovei pledează pentru depăşirea conflictelor în mesajul său de Paşte
Așadar, Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină – ortodoxă, catolică și protestantă. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini.
„Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.” —Evanghelia după Matei 27:62-66
Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian).
0 Comentarii