Sfântul Ștefan sau Stephanus (n. 1 – d. 35) după Noul Testament a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Numele Ștefan este de origine greacă (de la „Stephanos”) și înseamnă „coroană, „ghirlandă” sau „cunună”, cu care erau răsplătiți învingătorii.
Sfântul Ștefan era iudeu de neam, din seminția lui Avraam.
Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.
Citește și: Avionul lui Moș Crăciun: ajutor pentru satele izolate din România
Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.
Aceștia aveau menirea să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât și să supravegheze buna orânduială la mesele comune.
Primul dintre aceștia a fost Ștefan, iar ceilalți șase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.
Citește și: Instrumente noi pentru observații astronomice, la Muzeul Județean Argeș
Rolul lor în Biserica primară depășea cu mult rolul pe care îl au diaconii în zilele noastre.
Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la desfășurarea cultului, aparținând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Sfântul Ștefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos.
Saducheii și fariseii au pus niște bărbați să spună că L-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. În vremea aceea, blasfemia era pedepsită cu moartea.
Ajuns in fața Sinedriului, i-a înfruntat pe judecători, iar aceștia au cerut ca Ștefan să fie ucis cu pietre. În acele momente, Sfântul Ștefan a avut o viziune în care l-a văzut pe Hristos „stând de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl.
Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. (Faptele Apostolilor).
Citește și: Proiectul social-filantropic ,,Bucuria Crăciunului” a ajuns și în Protoieria Mioveni
Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfantul Pavel.
După ce diaconul a murit zdrobit de pietre, trupul lui a fost aruncat spre a fi mâncat de fiare şi de păsări şi a zăcut neîngropat o zi şi o noapte.
Apoi, moaştele lui au fost duse departe de Ierusalim şi îngropate în taină de un grup de bărbaţi evlavioşi.
Pentru că exista obiceiul ca cei omorâți cu pietre să nu fie înmormântați în cavoul familiei, se crede că a fost pus în mormântul unui creștin.
Moaștele sale au fost descoperite în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Citește și: A fost reeditată enciclopedia „Piteşti 630. Memento”, sub semnătura doctorului în istorie Petre Popa
