Muzeul Judeţean primeşte clădirile fostei Prefecturi
La 9 mai 1970 Muzeul Judeţean Argeş primeşte clădirile fostului Palat al Prefecturii de Argeş, folosit după 1950 de Sfatul Popular Regional Argeş, precum şi Primăria veche.
Fostul împărat al Austro-Ungariei trece prin Piteşti
La 5 noiembrie 1921 fostul împărat al Austro-Ungariei Carol de Habsburg, plecat în exil, a trecut cu un tren special prin Piteşti, ajungând apoi la Galaţi.
Se înfiinţează Dinamo Piteşti
La 6 august 1953 se înfiinţează la Piteşti echipa Dinamo, care de la data de 1 iunie 1968 se va numi Fotbal Club Argeş. Echipa va folosi multă vreme baza sportivă din Parcul Ştrand.
Alexandru Davila a scris drama istorică „Vlaicu Vodă” la Golești
Alexandru Davila, fiul medicului Carol Davila, s-a născut la 12 februarie 1862, la conacul Goleştilor, veche reşedinţă boierească, din judeţul Argeş. Mama sa, Anica Racoviţă, era nepoata cunoscutului boier Dinicu Golescu. În liniştea conacului de la Goleşti, Alexandru Davila a scris drama istorică „Vlaicu Vodă”. Puţini ştiu că la 26 de ani, înainte de a deveni celebru în literatura română, dramaturgul a fost şeful poliţiei Sectorului de Galben, actualul sector 2 al capitalei. Alexandru Davila nu a încasat prea multe solde, ca şef al poliţiei, pentru că nu îl ajuta „vocaţia”, aşa cum spuneau cârcotaşii vremii.
Conform unei legende boierii din Târgovişte au construit Cetatea Poienari
O legendă din veacul al XV-lea, despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, şi-a trimis oamenii, chiar în ziua de Paşte, să-i aducă pe boieri cu neveste şi copii, pe jos până la Curtea de Argeş. O dată ajunşi, domnitorul le-a spus că a aflat că-i urzeau moartea şi le-a poruncit ca până în duminica Tomii, pe cea mai înaltă stâncă din Poienari să ridice o cetate. Boierii s-au apucat de lucru şi mulţi dintre ei au sfârşit în adâncurile prăpastiei, pradă vulturilor şi animalelor. Pe cei rămaşi în viaţă i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
(Informaţii selectate din “Piteşti-620, memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)
