Proclamaţia de la Piteşti a domnitorului Barbu Știrbei
În momentul declanşării Războiului Crimeii, Barbu Ştirbei, domnitorul Ţării Româneşti, părăseşte ţara, în octombrie 1853, fără să renunţe la tron. În acest sens, domnitorul a dat proclamaţia de la Piteşti. După un an, Barbu Ştirbei a revenit în ţară.
A fost pictat Schitul Trivale
Pe 19 mai 1861, pictorul Henri Trenk depune la Minister o serie de 16 tablouri din albumul care cuprindea imagini cu mânăstirile din Argeş şi Vâlcea. Între acestea se afla şi tabloul în sepia reprezentând Schitul Trivale.
Negustorii anului 1632 din Pitești
La 1632 trăiau la Piteşti doi negustori celebri. Necula, fiul lui Apostol din Piteşti, avea obiceiul să meargă prin sate şi să arvunească mierea. Atunci când datornicii săi nu-şi puteau plăti datoriile numerar, negustorul le lua caii în loc. Stamatie era, de asemenea, un negustor cu dare de mână care îşi cumpărase proprietăţi în Bucureşti.
Ctitorul Mănăstirii Aninoasa s-a călugărit
Mănăstirea Aninoasa a fost întemeiată în a doua jumătate a veacului al XVII-lea de către boierii Vlădeşti, pe malul drept al râului Bratia. Biserica Sfântul Nicolae, amplasată chiar în centrul aşezământului, a fost ctitorită în anul 1677 de către marele clucer Tudoran Vlădescu şi soţia sa, Alexandra, ca lăcaş de mir al satului, devenind, după intrarea ctitorului în cinul călugăresc, ”mânăstire de obşte monahală”.
Arendarea trecerii peste poduri
În perioada 19 august 1862-19 august 1863, trecerea podurilor peste râurile Argeş şi Doamnei a fost arendată. Taxele încasate de antreprenor erau următoarele: 10 parale pentru vita mare înhămată cu povară, 6 parale pentru vita mare înhămată fără povară, 2 parale pentru vita mare liberă, 6 parale pentru omul călare, 4 parale pentru 5 vite mici. Taxele priveau trecerea pe ambele poduri, la trecerea pe un singur pod reducându-se la jumătate. Erau scutiţi de taxe: orăşenii din Piteşti, curierii, ştafetele, transporturile statului, funcţionarii statului, militarii şi pietonii.
Vinurile piteştene renumite în secolul al XVII-lea
Cărturarul italian Anton-Maria del Chiaro Fiorentino i-a slujit pe domnitorii Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino şi Nicolae Mavrocordat, în calitate de secretar şi sfetnic. În acest interval a întreprins mai multe călătorii în Ţara Românească ajungând şi la Piteşti, despre care a consemnat în lucrarea Revoluţiile Valahiei, tipărită în 1718: „Înspre şes, se află oraşul Piteşti, renumit pentru vinurile sale, albe şi dulci”.
(Informaţii selectate din “Piteşti-620, memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)
