Româniii neţigăniţi, din Europa puritană (?)

De unde să ştiu eu câţi cetăţeni de ai noştri, de aici, din Piteşti, de etnie rromă, cerşesc pe străzile şi metrourile din Paris, din Lyon, din Marsilia, din Bordeaux, câţi înconjoară bisericile, monumentele istorice, mănăstirile, muzeele, locurile de promenadă, cimitirele, în general bântuie pe acolo pe unde se perindă multă lume… Nici primăria, nici poliţia, nici altcineva de pe aici nu are cum să ţină asemenea evidenţe mereu fluctuante.
Însă ştiu pe nume atâţia tineri români sadea, neţingăniţi, foşti elevi la colegiile naţionale I.C. Brătianu, Zinca, Odobescu şi alte şcoli încât aş putea întocmi pe loc o listă care să nu încapă în această rubrică, cu toţii aflaţi la această oră în amfiteatre universitare din Franţa, Anglia, Italia, Danemarca, Olanda, Spania, Statele Unite ale Americii…
Dar ce folos. Pentru cetăţenii din ţările acelea, adevărul este cel pe care îl văd, care îi agresează. Adevărul din stradă, din tabere, din parcări, de pe maidane, al copiilor care cer, al fetelor care mai au şi câte ceva de scos la vânzare.
„Românii, daţi-i afară pe români…” Habar nu are cetăţeanul de rând, cetăţeanul de mijloc, chiar cetăţeanul din elită că se află pe acolo Adrian Constantin, Adriana Popa, Adrian Iordăchescu, Mihaela Badea şi atâţia alţii şi altele care îi uimesc şi pe profesorii universitari cu multă experienţă. Ei nu sunt zgomotoşi, nu înjură, nu blesteamă, nu cerşesc.
Îl întreb pe Adrian Iordăchescu, doctorand în Franţa, unde se specializează în domeniul tehnicii de vârf, comunicaţiile prin laser, care a  copilărit pe străzile oraşului nostru, a învăţat pe băncile acestor şcoli, cu dascălii pe care îi avem:
– Cum sunt românii faţă de ceilalţi stundeţi din alte ţări? Poate ai acolo colegi din China, din India, din Costa Rica, din Pakistan, de pe unde nu. Cum sunt românii faţă de ei?
– Avantajul lor, al celor din China şi India, socotiţi uneori mai buni decât noi, este că lucrează mai mult. Ei, în China, muncesc  12-14 ore pe zi în condiţii foarte grele, pe un salariu de mizerie. Când ajung în Franţa, dau de Tărâmul Făgăduinţei şi trag tare să rămână aici. Le place să stea cât mai mult închişi în laboratoare, ăsta fiind singurul lor avantaj faţă de români. Noi suntem mult mai detaşaţi. Suntem învăţaţi cu un orar de maxim opt – zece ore pe zi, dar facem lucrurile mai repede ca ei, iar ceea ce gândim, gândim mai bine.
– Este cert că voi, tinerii de valoare, trăiţi într-o lume care se uită la voi şi vă compară cu aceia care întind mâna… Vi s-a zis vreodată „Voi sunteţi ăştia, românii!”?
– Da, asta e una din probleme în Franţa. Ei nu au voie să numească oamenii în buletinele de ştiri după etnia din care fac parte. Ar însemna că fac discriminări etnice. Ei numesc oamenii în funcţie de paşaportul pe care îl deţin aceştia. Cum sunt ţiganii care trăiesc în România şi au paşaport românesc. Toţi suntem la fel pentru cei de aici. Aşa au diminuat o anumită formă de discriminare şi au ajuns la o altă formă de discriminare, de data aceasta pe bază de naţionalitate. Şi aşa se face că atunci când ajung şi eu la facultate a doua zi, mi se spune: „Iată ce probleme, iată ce nenorociri au mai făcut românii prin Franţa!”. Eu le răspund: „Nu sunt adevăraţi români aceia, sunt de fapt ţigani cu paşaport românesc”.
Aşadar, şi aceasta este o problemă pentru tinerii noştri studioşi din Europa care, chipurile, se vrea puritană…
(Prof. Marin Ioniţă)