Acordul de la Golești dintre Tudor Vladimirescu şi Iordache Olimpiotul
Tudor Vladimirescu, conducătorul marii răscoale din 1821, a fost iniţiat mason în casa fanariotului Constantin Samurcaş din Bucureşti, într-o lojă eteristă. El a fost iniţiat de tovarăşul său de luptă împotriva turcilor, căpitanul Iordache Olimpiotul, ofiţer în straja domnească, care era un membru activ al Eteriei şi primise misiunea să-l omoare pe domnitorul Alexandru Şuţu. La 19 mai 1821, se încheia, la Goleşti, un acord între Tudor Vladimirescu şi Iordache Olimpiotul, căpetenia eteristă, prin care cei doi se angajaseră să se sprijine reciproc, în cazul unui atac otoman. Conacul Goleştilor nu a fost ales întâmplător, deoarece boierii Goleşti îmbrăţişau ideile masonice. În 1825, fraţii Golescu întemeiază la Bucureşti o societate paramasonică: „Societatea filarmonică”, la care aderă jumătate din protipendada politică, economică şi socială din oraş.
Legenda numelui localității Domnești
Domnitorul Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab, fiul voievodului Basarab I şi al doamnei Margareta, a rămas văduv cu doi băieţi, Vlaicu şi Radu. După un timp, el s-a căsătorit a doua oară cu Doamna Clara. În 1364, Vlaicu Vodă ajunge domn şi intră în conflict cu mama sa vitregă. Ortodox convins, Vlaicu nu i-a permis acesteia să introducă catolicismul în Ţara Românească. Profitând de faptul că Vlaicu Vodă era plecat la o bătălie cu turcii, Doamna Clara începe construcţia bisericii Sân Nicoară din Curtea de Argeş, aflată chiar peste drum de Biserica Domnească, ctitorită de soţul ei Nicolae Alexandru Basarab. Înştiinţat de boieri că Doamna Clara i-a încălcat porunca, Vlaicu a hotărât să se întoarcă în Curtea de Argeş cu gândul să o izgonească şi chiar să o ucidă. Aflând de intenţiile fiului ei vitreg, Doamna Clara şi-a încărcat repede avutul în căruţe şi a fugit cu trăsura spre Câmpulung să treacă pe la Rucăr, spre Bran şi să ajungă în Ardeal. Pe drum, însă, ea s-a înecat într-un râu, în apropierea unei localităţi. De atunci, localitatea respectivă poartă numele de Domneşti, iar râul a rămas cunoscut ca Râul Doamnei.
Distracţiile piteştenilor din a doua jumătate a secolului XIX
După 8 ianuarie 1896, numărul balurilor scade în Piteşti, dar distracţiile piteştenilor continuă într-un alt mod. Astfel, în localurile lui Eftimie Ionescu se putea vedea, contra cost, un uriaş de 2,36 m, în greutate de 200 kg. În sala Lehrer (Universală, fostă Uklar), a avut loc la 10 februarie 1896 un bal filantropic al „Societăţii Germane de Înmormântare”. Tot în sala Uklar (fosta fabrică de butoaie), a avut loc, în ziua de 18 februarie 1896, un concert dat de Comitetul naţional al studenţilor universitari din Bucureşti. Scopul concertului a fost strângerea fondurilor pentru Congresul internaţional ştiinţific al studenţilor. Un loc rezervat la acest concert costa 3 lei, iar la galerie doar 50 bani. Programul prevedea: Liszt, Verdi şi recitări din Eminescu şi Vlahuţă.
(Informaţii selectate din “Piteşti-620, memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)
