Cred că nu sunteți prea surprinși dacă vă spun că în Göteborg există China Town. Nu putea lipsi martie cu ochii oblici din post, nu? Și dacă tot au comunitate chinezii aici, ea trebuie reprezentată și de un consulat, iar amândouă sunt așezate pe marginea principalului  canal din Göteborg, în zonă centrală, lângă Piața de pește și aproape de ieșirea din port. Apă, pește, port. Ce poziție mai geo și gastrostrategică de atât vreți? De altfel, la Jocurile Corale Europene, la secțiunea “Grand Prix of Nations”, o treime din medaliile de aur și argint le-au luat chinezii. Erau veniți de peste tot: de pe continent, dar și de pe mare, din Macao și Hong Kong. Au invadat pur și simplu orașul și Arenele Partille, unde s-a derulat evenimentul. În Göteborg există și români. Peste 8000. Mojoritate covârșitoare a lor își vede de treabă, are un rost, muncește. În construcții, servicii, IT și alte domenii. Unii sunt și studenți aici. Într-un oraș aproape de Göteborg trăiesc și învață Andreea și Philippe, fata respectiv ginerele rapsodului Grațian Bădescu. Acesta a şi plecat trei zile din delegația noastră ca să-i viziteze. Tot în Göteborg, în urmă cu niște ani, a făcut un master Ionuț, fiul cel mic al primarului Boțârcă. Într-o excursie cu barca pe canal, trecând pe lângă facultatea unde a învățat feciorul, tatăl a făcut o poză cu iPhone-ul și i-a trimis-o pe Whatsapp, ca să-i trezească nostalgii. Ca să mă întorc la românii noștri, într-una din după amieze a venit și ne-a luat din campus, ca să pescuim macrou și știucă în Marea Nordului, un oltean care avea o mică afacere în construcții. Sorin se numește tipul și are 47 de ani. E om serios, deloc fițos și foarte la locul lui. Invitația era făcută pentru stomatologul Dragoș Stanciu din delegația noastră și m-am lipit și eu de ei doi, așa de amorul unei e experiențe cu briză de hering de Marea Nordului. Doctorul Stanciu pescuise cu același Sorin, cu o zi înainte, una bucătă de macrou viking, pe care o și pusese, mândru nevoie mare, pe Facebook și acum voia să dea la știucă. N-au prins nimic în ziua în care i-am însoțit eu (poate că ziariștii aduc ghinion la pescuit!), însă mi-am omorât timpul, vreme de vreo două ore, mâncând o mure foarte fresh din niște tufișuri de pe malul marii si am scris episodul 5 din seria mea de reportaje “Călărorul și corul. De la Topoloveni la Göteborg și înapoi”. Și mai ales am vorbit cu Sorin despre Suedia și viața de aici. Era plecat de 11 ani, acum intra în al 12-lea, e deja cetățean suedez și are de cinci ani o mică firmă, împreună cu un asociat din Göteborg, tot român. Mi-a spus că suedezii sunt destul de reci, nu te resping, dar nici nu te invită la ei la grătar. Însă sunt foarte serioși la bani, indiferent că lucrezi pentru ei sau faci afaceri cu ei. N-au birocrație, nu te hărțuiesc cu controale. Ei, de exemplu, pe firma lor n-au avut niciun control de la Fisc în cinci ani de existență. Platesc toate taxele la

zi, au o contabilă care se ocupă de asta, respectă regulile, trăiesc liniștit. De la orice butic cumperi o bere sau o banană, dublura bonului fiscal se descarcă direct în serverul de la Finanțele lor. Nu te duci tu cu sacoșa de facturi si chitanțe la final de lună la fisc să-ți calculeze taxele. Nu se îmbogățesc, dar nici nu trag targa pe uscat. Sorin nu are gânduri de întoarcere în țară și a început să-și construiască o căsuța la

marginea Göteborg-ului, într-o zonă liniștită, la pădure. E un truism, că totul aici e cam pădure. Băiatul lui e tot în Göteborg , are 21 de ani și un job separat. La finalul partidei de pescuit, Sorin ne-a invitat, pe mine și pe doctor, la un pui la rotisor în “Mica Somalie”, așa cum se numește cartierul imigranților din Göteborg. Și el locuise în primul an în care a venit în Suedia aici. Și cum cei mai mulți dintre imigranți sunt somalezi, au dat și numele neoficial al acestui cartier, care pe numele lui suedez se cheamă “Hjällbo”. Are blocuri frumos zugrăvite, nu coșcovite cum mai găsești destule prin Pitești, școală si alte instituții de utilitate socială, exact ca într-un cartier civilizat. Lasă că mai fac ei murdărie, asta e în cultura lor, că doar n-au fost la școala elementară de igiena suedeză. Însă peste noapte vin mașinile de la salubrutate si readuc totul la normal.

Viață de sanatoriu. Problema cu somalezii e că se enclavizează, nu muncesc și toarnă la copii, cam cum fac romii la noi. Însă pe bani mult ma mulți, bro! Pentru un somalez până în 14 ani, statul suedez îi plătește părintelui cu fustă și cearșaf negru sau alb pe cap 600 euro. Iar unui copil între 14-18 ani, nu mai puțin de 800. Pe cele mai multe dintre somalezele din piațeta cartierului le-am văzut cu burta la gură. Să tot trăiești la banii ăștia, gândiți-că o familie cu patru copii adună între 2500-3000 euro/lună numai din ajutoare sociale! Iar chiria la un apartament cu trei camere în “Mica Somalie” ( nu vă duceți gândul la celebrul cartier new-yorkez-Mica Italie?) e de 500 euro. Practic și faptic, cu ajutorul pe care ți-l dă statul suedez pentru un singur copil, plătești chiria pentru toată familia. Ca să vă faceți o idee despre cât de mulți sunt azilanții somalezi în Göteborg, vă mai dau un amănunt: la mall-ul din centrul acestui al doilea oraș al Suediei, am vazut la Western Union angajate de aceeași naționalitate cu ei. Negre tăciune si cu cearșaf negru în cap, se ocupau numai de somalezi. În rest, prin cartierul lor, somalezii tinerii se adunau  tot în cârduri, erau zgomotoși, purtau adidași și blugi și vorbeau tot timpul la IPhone. Perfect globalizați, numai că pe banii suedezilor. Asta ne spunea și Sorin, mie și doctorului Stanciu, că statul suedez n-are nici un beneficiu pe termen lung de pe pe urma lor, că doar consumă, nu și muncesc.

La întoarcerea în Göteborg, pe seară, am trecut și pe lângă fabrica celor de la “Renova”, unul dintre principalii actori globali în domeniul sortării și reciclării deșeurilor. Nu ieșea deloc fum pe coșuri, de fapt ieșea însă era unul alb, subțitre și aproape insesizabil, ca pe coșul de la Vatican. Și ca să pună sare pe rană, Sorin ne-a arătat din goana mașinii vreo 7-8 mini-terenuri de fotbal în vecinătatea uzinei de reciclat gunoaie, cu nocturnă și tot dichisul. Asta da, țară ECO! Tineri suedezi jucând fotbal seara, pe răcoare si aer curat, la câteva zeci de metri de un colos industrial care în tot acest timp mărunțea și sorta gunoaie aduse pe vapoare din toată lumea. Acum v-atţ făcut o idee despre ce înseamnă Suedia și viața de aici? Haideți că eu deja sunt un pachet de nervi….Pe mâine, cu un nou episod din acest jurnal coral.

Gabriel Grigore