Web Analytics

Cabinetul de religie al Liceului Tehnologic ”Constantin Brâncuşi”, o catedrală în miniatură

de | 20.12.2018 12:59 | Cultură

Cabinetul de Religie al Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși”, finisat în prezent, este primul cabinet școlar integral pictat din județul Argeș, care este structurat la fel ca în orice biserică ortodoxă. Marele câștig, însă, alături de liniștea și splendoarea oferite atunci când zăbovești o clipă în acest loc este experiența dobândită de elevi, care, participând la pregătirea peretelui și realizarea picturilor, au câștigat amintiri pe care nu le vor uita niciodată, ajutându-i în viață să devină mai buni și mai apropiați de credința noastră străbună ortodoxă, și, în definitiv, să ajungă adevărați Oameni, cred profesorii unității de învățământ piteștene. Însă, mai multe despre cum s-a născut această idee și cum a ajuns să prindă contur am aflat de la chiar profesorul de religie, Ștefan Olteanu, cel care a reușit să trezească interesul elevilor săi, aceștia alăturându-i-se cu entuziasm la munca istovitoare, dar nobilă și plină de satisfacții spirituale greu de cuantificat a pictorilor de biserici.

Profesorul de religie: „Am cumpărat drișcă, mistrie și treaba parcă mergea de la sine, greu, dar cu elevii alături a fost impulsionant”

„Gândirea unui cabinet de religie a fost o idee mai veche, însă după terminarea facultății la secția Artă Sacră am vorbit cu doamna director Carmen Adriana Moraru într-o zi. Zis și făcut. O să țin minte toată viața această convorbire în sala 17 a etajului 2, acolo unde urma sa fie cabinetul. Era o zi însorită, soarele încălzea încăperea, o cameră extrem de călduroasă, după cum urma să aflu mai îndeaproape în următorii ani. Încăperea se afla într-o stare nu tocmai bună, căci vopseaua cădea de pe perete și era nevoie de reparații la tencuiala camerei, reparații. O firmă ne-a spus că pentru refacerea structurii pereților ne costa suma ”modică” de 5000 roni, bani de care școala nu dispunea. Atunci eu am zis, fără să mă gândesc, că, dacă școala îmi asigură materialele, o să o fac eu de la structură până la terminare. Reacția doamnei director a fost: «Ștefane, știi în ce te bagi?» iar eu, deși nu făcusem niciodată așa ceva, am zis «dacă aveți încredere în mine, o să fac tot posibilul». A urmat imboldul doamnei, simplu și la obiect «dă-i drumul, ai susținerea și acordul meu», și uite așa a început proiectul Cabinetul de religie. Dar cum să mă apuc? Aveam în clasa unde am fost diriginte un elev care lucrase în construcții și discutând diverse le-am povestit și lor despre proiectul Cabinetul de Religie, iar reacția lor a fost așa cum aveam nevoie să fie, și anume «Suuupeeer, vrem și noi să ajutăm». Eram diriginte la clasa a IX-a profesională unde sunt copii muncitori și dornici să învețe o meserie. Am cumpărat drișcă, mistrie și treaba parcă mergea de la sine, greu, dar cu elevii alături a fost impulsionant. Treceau lunile și a început partea cea mai solicitantă fizic, și anume pregătirea peretelui pentru pictură prin șlefuirea pereților. Greu, praf, oboseală și anevoios, dar nu imposibil, din ce în ce mai aproape de ultimul pas, și anume pictarea propriu-zisă. Programul iconografic este asemănător cu cel bisericesc, acest lucru este favorizat de dispunerea pe transversală a celor două grinzi de susținere a tavanului, ce împart astfel camera în altar, naos și pronaos”.

„Tabla de scris trece elevii prin jertfă și îi duce pe drumul Învierii”

„Prima secvență picturală a fost cea a Maicii Domnului Oranta. Aceasta a fost și prima pictură de mari dimensiuni pe care am realizat-o și îl aveam ca model pe Eleni Dadi, un binecunoscut pictor grec cu o tehnică complexă. Dar parcă universul conlucra cu mine, căci odată cu Maica Domnului urma să mi se nască și primul copil, așa că sentimentele se amestecau. După Altar a urmat naosul cu un Pantocrator mare în jumătate și, pentru că mă adresam unor copii, am ales un Pantocrator înconjurat de aripi îngerești. Pronaosul, așa cum ar fi trebuit să fie, cu Sf. Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, a primit o modificare și anume pe Mântuitorul în potir. Aici a intervenit dorința de a pune Euharistia la începutul orei de religie și la intrarea în clasă, căci aici se află și punctul de acces. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos în potir simbolizând Jertfa Euharistică avea să întâmpine de astăzi copiii la intrarea în clasă. Tavanul părea gata, dar lipsea fondul, iar orele de religie erau din ce în ce mai așteptate de elevi, care doreau și ei să se implice. Atunci am zis să adaug o nouă tehnică pentru o mai ușoară abordare din partea copiilor și am comandat vopsea lavabilă și pigment. Am amestecat albastru și elevii au început să facă cruci pe fond, iar după aceea am adăugat în goluri alte cruci din acrilic aurit, asemenea stelelor. Așa se face că a ieșit un joc de lumini și culoare plăcut, iar acum aveam un tot unitar pe întregul tavan. Am continuat cu partea de deasupra gemurilor, unde am pictat îngerași, câte doi pentru fiecare registru, altar, naos și pronaos. Deja coboram pe perete, căci acum am realizat zona din altar unde am ales ca program iconografic pe cei patru ierarhi Sf. Nicolae, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie și Sf. Vasile cel Mare, încadrați de două construcții.
Urmează peretele lateral din altar, unde am zugrăvit pe Sf. Arhidiacon Ștefan, încadrat de Arhanghelii Mihail și Gavriil. În naos și pronaos pe perete am ales să pictez sfinți locali, și anume pe Sf. Neagoe Basarab, Sf. Muceniță Filoteea (cu moaștele la Curtea de Argeș), Sf. Ioanichie cel Nou de la Muscel (cu moaștele la Mânăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel), Sf. Martir Brâncoveanu, contemporanul și domnitorul Sf. Pârvu Zugravul. De-a dreapta tablei de scris, am pictat pe Mântuitorul Iisus Hristos Înviat, în veșmânt luminos, iar în stânga tot pe Mântuitorul Iisus Hristos, dar de data aceasta în mantie roșie cu trestia în mână și cununa de spini pe cap, prefigurând drumul crucii. Așa se face că acum tabla de scris trece elevii prin jertfă și îi duce pe drumul Învierii”, a povestit profesorul Ștefan Olteanu despre drumul Golgotei parcurs împreună cu elevii săi.

Articol scris de Alina Crangeanu

Distribuie!

0 Comentarii