Fericitule Brâncuși,
Piatra Pasăre Făcuși,
Și-ai trimis-o-n cer să cânte
Și-n luceferi să descânte;
Cumințenia gregară
Ai urcat-o în Fecioară,
Și-ntr-o Rugă ascultată
Ai stors lacrima din piatră;
Pe Poarta Brâncovenească,
Stă sărutul să pocnească,
Lângă îngerii tăcerii,
De la Masa Învierii,
Infinitizând alpine
Universuri poganyene,
Și esența Frumuseții,
În Oul Eternității.
Pietrele se minunară
Și Destinul ți-l sculptară
Tainele desăvârșirii,
În Miracolul Iubirii.

de Constantin Vărăşcanu