Este aproape septuagenară, o văduvă ce trăiește într-un sat amărât de câmpie. Arată jalnic: numai piele și oase, toate hainele de pe ea sunt de căpătat, are din născare o minte domoală, nu a terminat decât cinci clase primare și a avut parte toată viața de o sărăcie cruntă.
S-a deschis ușa cabinetului, după care un fel de nălucă îmbrăcată într-un pardesiu lung și ponosit mi s-a adresat: „Bună ziua. Aici e camera pentru piele? Am venit și io să vă rog să-mi exterminați o rană de la un picior, unde s-a spart o varică. Boala asta am moștenit-o de la mama. Când s-a spart varica, cred că mi-a curs un kil de sânge. O vecină mi-a pus acolo praf care se folosește la porci când îi scopește veterinaru’ și o foaie de pătlagină.
Pă vremea ailaltă am lucrat ca muncitoare necalificată într-o fabrică. Am 11 milioane vechi ca pensie. E greu rău. Stau singură, n-am păsări, porc sau o grădină mică în care să pun și io răsaduri în primăvară. Trăiesc cu aer, apă dintr-un puț de la o cumătră, ceai și ciorbe pe care le fac din zarzavaturi pe care le cumpăr de la niște țigani care trece cu ele pe drum.
Când aveam 20 de ani, văzând că nu e rost să mă căsătoresc, mama a zis că e bine să mergem la un popă dintr-un sat vecin, care deschidea cartea și îți spunea viitoru’. A deschis un cărțoi lung și gros exact la un sfânt important. Zicea la risc și pe cotite fel și fel de bazaconii. Venea acolo la poarta bisericii lume ca la târg. Când m-a auzit că am Biblie, mi-a spus să citesc multe rugăciuni, că asta rezolvă totu’. M-am măritat la 21 de ani. Am trei copii, da’ niciunul nu mă ajută cu nimic. Bărbatu’ mi-a murit când a căzut dintr-un pom. Soartă ca a mea să nu aibă nimenea!”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. În amintirea timpului trecut (1964-1970)
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Medic în România tranziţiei nesfârşite
0 Comentarii