Web Analytics
scris miercuri, 13.11.2024

Bolnavi şi… bolnavi. O dramă de neimaginat

Recent ați putut citi în această rubrică tableta „Corpul medical, Napoleon și Waterloo”. În 1815, la Waterloo, Napoleon a pierdut o bătălie ce a fost începutul sfârșitului pentru această personalitate fascinantă a istoriei.

Bolnavi şi… bolnavi. O dramă de neimaginat

L-am citat pe confratele Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru, care, într-un editorial din „Viața medicală”, a scris că oricare medic din lume poate avea în fiecare clipă a carierei soarta celebrului împărat: „Ca medici, vom fi judecați la final, nu pentru că am reușit… E o chestiune de timp până la pacientul pe care-l pierdem și operația care se termină în dezastru… Există un Waterloo pentru fiecare Napoleon din noi”.
Asta mi-a reamintit de un caz de un dramatism aproape de neimaginat pe care l-am văzut, cu mulți ani în urmă, când eram student medicinist… În 1968 eram în anul IV, în timpul primului stagiu de chirurgie care dura un semestru. Mergeam zilnic într-o mare clinică din București. N-am să spun care și nici numele unui reputat chirurg, medic primar și cadru universitar, ce se apropia de vârsta pensionării. Ne încuraja să venim și după amiaza, spre a asista în sala de operații la intevenții de mare urgență. Eram alături de acest formidabil profesionist, jos, la parter, unde soseau ca pe o bandă rulantă bolnavi din București sau din țară.

A fost adus de o salvare un caz foarte grav: bărbat de aproximativ 40 de ani, cu abdomen acut chirurgical după un accident de circulație petrecut pe bulevardul Magheru. În urma unei consultații rapide s-a luat hotărârea să fie dus imediat în sala de operații. Prima mână, maestrul, mâna a doua, un secundar în ultimul an. O incizie lungă pe abdomen a evidențiat o sângerare masivă ce a impus folosirea unui aspirator special. Ficatul, rupt în mai multe locuri, a putut fi suturat. Sângerarea continua. Rinichiul drept parcă făcuse explozie și nu s-a mai putut face decât extirparea sa. Sângerarea s-a oprit, dar a urmat drama: rinichiul stâng nu era la locul său, pentru că, din naștere, omul avusese numai unul! N-am uitat, nici după atâția ani, chipul împietrit al maestrului care a trebuit să-i dea cumplita veste soției acelui nefericit. La acea vreme nu se făcea nici transplant de rinichi de la un donator, nu se inventase nici dializa renală. La puțin timp, marcat profund de acest Waterloo pe câmpul de luptă cu moartea, apreciatul chirurg s-a pensionat.
Dr. Viorel Pătraşcu

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Amintire din „epoca de aur”

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Să tot trăieşti în ţara lui Dracula

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Norocul lui Gheorghe Zamfir la Piteşti

Sâmbătă, 9 noiembrie, am avut șansa să particip, alături de alți colegi jurnaliști, la un eveniment de excepție: naistul nostru de geniu, Gheorghe...

Din ediția tipărită