Ca să fii medic în România de azi, când și în acest domeniu se lucrează sub presiune din cauza nervozității excesive a conaționalilor ce nu ratează ocazia de a-și vărsa frustrările și nemulțumirile acumulate într-o tranziție spre mai nimic, trebuie să ai nervi de oțel și, din naștere, o răbdare de beton armat. Sunt momente în care clachezi.
Apoi, calculatoarele ba merg, ba nu merg, nu de puține ori la sfârșitul programului constați că destule consultații efectuate pe bune nu-ți sunt validate. Asta înseamnă că ai prestat muncă voluntară, inevitabil neplătită.
Altă nebunie: de parcă am fi un popor de uituci, fără a suferi de senilitate sau de Alzheimer, exagerat de mulți potențiali pacienți, și indiferent de vârstă, nu-ți pot prezenta buletinul de identitate sau cardul de sănătate, cuponul de pensie sau rețetele semnate și parafate de tine. De ce? Pentru că le-au uitat acasă. Mai ales când este vorba de card, fără el nu se poate desfășura consultația și elibera o rețetă compensată sau gratuită. Nu mai vorbesc de situația în care ți se prezintă cardul și destui habar nu au, după aproape un deceniu de când au intrat în posesia lui, ce PIN are. „Poftim? Pin? Asta ce mai e? S-o sun pe doctorița de familie? Păi, nu-i știu număru’…”
În asemenea situații, de fiecare dată încep văicăreala și milogeala tipic românești, folosindu-se vorbe din folclorul arhicunoscut: „Hai, dom’ne, că n-o fi foc!; Când faci un bine, Dumnezeu vede; Ceaușescu era mai bun și nu cerea card; De ce nu ni se spune că e nevoie de card?; Uităm pentru că suntem bătrâni și e vai de mama noastră”. Nu din cauza vârstei uită lumea. Să fii riguros, ordonat, punctual și nonviolent sunt lucruri pe care le înveți în cei șapte ani de acasă și la școală. Când ajung la vârsta maturității, tinerii știu că, în țara tuturor posibilităților, dacă te milogești și, mai ales, dacă dai ceva, se poate aranja aproape orice.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Căpuşa şi ceasul rău
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Sinceritate dezarmantă
0 Comentarii