În tratatele după care învață studenții mediciniști apare și un vast capitol care cuprinde boli rare ce aparțin tuturor specialităților clinice: boli interne, chirurgie, ginecologie, oftalmologie, ORL și altele. La acest capitol medicii nu se descurcă prea bine și se fac adeseori confuzii. Iar asta o pățesc chiar cei care au în spate decenii de carieră.
Există și boli foarte rare, precum cea văzută de mine când eram student în anul V. Făceam un stagiu de chirurgie generală la Spitalul de Urgență din București, ce era vecin cu vechiul stadion de fotbal al echipei Dinamo. Eram pe secția condusă de medicul primar Cezar Petrescu, o somitate la acea vreme, ca diagnostician și chirurg, într-un spital în care profesau mulți din elita corpului medical românesc. Într-o dimineață am fost la vizita mare la care participau medicii chirurgi de pe secție, asistenta șefă și studenții, ce intram cu toții din salon în salon. Am ajuns într-unul unde fusese internată în ziua precedentă o femeie în vârstă de 24 de ani. Nu am găsit-o culcată, ci stând în fund pe patul ei. Se uita la noi cu o privire precum au adeseori cei cu probleme psihice.
I-a fost prezentată șefului ca fiind suspectă de o tumoră de mari dimensiuni ce se palpa sub pielea intactă, în profunzimea abdomenului, cu diagnosticul prezumtiv de cancer. Marele chirurg a rugat-o să stea culcată și a început palparea abdomenului. Cu ochii lui de șoim observase că este o nevricoasă, dar și că avea părul împletit în două cozi groase pe care le băga pe rând în gură și le rodea! Apoi ni s-a adresat: „O vom opera mâine. Nu-i vorba de un cancer, ci de o ciudățenie ce se cheamă tricobezoar, apărută pentru că-și înghite de mult timp fire din părul său!” A doua zi am văzut nebunia: un ghemotoc de forma și culoarea unui șobolan bătrân, lung de 15 centimetri și lat de 5 centimetri! La externare a fost trimisă la psihiatrie.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Vreme trece, vreme vine
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Medicina, între profesionism şi malpraxis
0 Comentarii