Nu-mi lipsește spiritul de observație, motiv pentru care prietenii îmi spun „ochi de șoim”. Ca atare, la miile de bolnavi care-mi intră anual în cabinet văd și lucruri ce-mi displac. Iată câteva cazuri de bărbați, foști pacienți, care nu realizează ridicolul în care se află atunci când nu-și asumă vârsta, statura, părul alb sau chelia.
Când înaintează în vârstă și începe să li se albească părul, mulți bărbați și-l vopsesc negru ca pana corbului sau castaniu, precum Petre Roman, masculul alfa apărut odată cu evenimentele din ‘89.
Și mai penibili sunt cei care, chelind, nu dau numai în fandaxie, ci poartă meșe sau peruci. Cu ani în urmă, venind la noi pentru o alergie cutanată, am observat că un domn instruit și foarte civilizat avea perucă. Remarcându-i fizionomia de mascul viril și chipeș, nu l-am lăsat până nu și-a dat jos prostia aia, chiar dacă era bine realizată. Nu mi-a fost ușor să-l conving să renunțe la ea. După un timp a revenit pe la mine să-mi mulțumescă. „Ați avut dreptate. Toți cunoscuții îmi spun că fără ea arăt grozav, iar pentru doamne am devenit irezistibil.”
În anii ‘60 eram licean. Îmi amintesc de un milițian frumușel, în vârstă de aproximativ 30 de ani, care activa la o secție din apropierea școlii mele. Exagerat de multe colege, care pe noi, băieții, nu prea ne băgau în seamă, erau topite după el. În pauze se buluceau spre geamurile clasei, doar, doar, să-l vadă și să-i trimită bezele. Problema lui era că avea doar 1,60 metri înălțime. În acei ani, spre norocul său, existau cooperative unde se puteau face pe comandă pantofi din piele. El purta mereu asemenea încălțări, dar cu un toc mai înalt cu vreo trei centimetri decât ce găseai în comerțul socialist.
Dr. Viorel Pătraşcu
0 Comentarii