Văzându-i cum au intrat pâș-pâș în cabinet, chiar dacă nu se țineau de mână, mi-am amintit de versurile lui Ion Minulescu: „Un bătrân și o bătrână,/ Două jucării stricate,/ Merg ținându-se de mână”. Sunt soț și soție, au statura unor preșcolari, iar ce-i mai ciudat este că seamănă de parcă ar fi frați. El are 85 de ani, soția – 82 de ani, fiind căsătoriți de șase decenii.
Locuiesc în rural, într-o casă mică din chirpici, au pensii de foști „salaori” la CAP, ca hrană le ajung câțiva „dumicați” pe zi, iar de acasă spre oraș au venit înfofoliți în flanele de corp, pulovere și jachete, deși afară nu era gerul Bobotezei de pe vremuri.
Doar el este bolnav, având fel de fel de beteșuguri ale bătrâneții. Grijulie și mai vioaie la minte, ea doar îl însoțește, mai ales pentru că-i cam surd și s-ar putea să nu prea înțeleagă ce-i recomandă „domnu’ medic”. L-am rugat să-mi spună ce probleme are.
„Iau 16 feluri de pastile pe zi. Ba pentru una, ba pentru alta. Cred că din cauza amestecului lor în burta mea, mi-a apărut pe piele un fel de pete, de parcă aș fi urzicat. De ani de zile n-am pus pic de alcool pe limbă și n-am mâncat și io măcar o sarma. Așa mi-a zis toți doctorii: regim și iar regim.”
Nu fac parte din corpul medical care se ține numai de buchea cărții și a tratatelor de mii de pagini când este vorba de longevivi care nu mai au mult de trăit. Nu i-am sugerat să renunțe nici măcar la o tabletă. Dar l-am asigurat că îi dau dezlegare la câte o țuică mică și câteva sarmale, de Paște și de Crăciun. Ambilor le-au dat lacrimile și mi-au spus: „Bogdaproste!”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Nu la cabinete, la sapă şi la munca de jos cu voi!”
0 Comentarii