Doamne, ce de povești de viață aud la cabinet! Numai așa se explică longevitatea acestei rubrici semnate de peste 30 de ani. Începând de pe la jumătatea anilor ‘90, mulți români, mai ales din rural, unde orice bărbat se pricepe de Ignat să porționeze un porc, s-au angajat ca măcelari prin Europa. Îndeosebi în Germania, unde sunt abatoare uriașe.
O vreme nu doar s-a câștigat foarte bine, ci s-a și furat carne la greu. Mi-a spus cu vreun deceniu în urmă un măcelar că lucrează în același loc cu soția. Zilnic, dacă nu curgea, nu se putea să nu pice la plecare cărnița de cea mai bună calitate. Acolo nu aveau cui să o vândă. Așa că o porționau, o înghețau tun în congelatorul de la frigider și, de câteva ori pe lună, o puneau în cutii mari de carton și o expediau prin poștă la București. Una dintre fiice era studentă și nu era normal să mănânce și gura ei friptane pe săturate?
Venit pe acasă pentru câteva zile, un alt măcelar care lucrează de 10 ani în Germania la unul dintre primele trei mari abatoare din această țară, mi-a spus că poate câștiga pe lună chiar și 3.000 de euro. Nevasta, care-i angajată în același loc, ia 2.500 de euro lunar. „Cu furatu’ s-a terminat. Câștigăm bine, chiria ne costă 300 de euro pe lună. Dar lucrăm în draci pe o bandă pe care sosesc 20.000 de jumătăți de porc pe tură! Începem de la ora 2 noaptea, până la 12.30, când plecăm chiauni acasă.”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Circumcizie? Să fie la ei!”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Amintiri din „Epoca de Aur”
0 Comentarii