Baba s-a așezat pe scaunul din fața biroului meu. Este complet știrbă, blonzie, pistruiată și cu o privire sașie din ochii de un verde spălăcit.
„Mi-au apărut două buboaie care nu mai vrea să dea înapoi: unu’ pe nas, altu’ pe obraz. Din capu’ locului, vreau să știu și io dacă mă costă ceva. Și io, și moșu’ avem pensii mici, de agricultori. Nu ne permitem. Ai dracu’ ăștia de la putere. Le dă mai mult la alea cu țâțili goale care vine la televizor. Era mai bine cu Ceaușescu. Și cu Iliescu era bine, da’ lumea zicea că e comunist. Ei și? Păi, toți a fost comuniști. Acuma te belește de bani, începând cu popii. Primarii, care ar trebui să-i pună la punct pe toți; își vede doar de afacerile lor. Bag sărindar și liturghie să se roage pentru sănătatea și iertarea păcatelor dumitale. Popii se face că e omenoși, da’ îți spune țârcomnicii cât să le dai!”
„Am 87 de ani, mor mâine, poimâine, da’ unu ca nea Nicu nu se mai naște! Am lucrat întâi la CAP, apoi în cel mai frumos loc din lumulița asta: la spații verzi. Era lalele, toate felurile de flori și florării, venea și secretaru’ Dincă să vadă ce ieșea din mâna noastră. Am doar șapte clase, iar după 14 ani am muncit în draci și am născut. Nu mi-e că mor din mâncărimea asta de piele, da’ n-aș vrea să-i coste mult pe copii înmormântarea mea.”
”Dom’ doctor, acuma nu mai îmi este frică să spun că, înainte de ‘89, chiar și după, am furat la greu benzină de la Combinatul Petrochimic. Ne duceam noaptea în gașcă de cinci-șase inși, cu biciclete pe care puneam în folie din plastic câte 80 de litri.”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Mă frec de pereţi ca porcu’ de uluci”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. De la tristeţe la haz de necaz
0 Comentarii