Cartierul Goleştii Badii este situat în partea de sud-est a oraşului Topoloveni la poalele dealului la altitudine de 255 metri. În Goleştii Badii a existat un schit de lemn ce a aparţinut mănăstirii Nucet din Dâmboviţa. Cel mai vechi document care confirmă existenţa unui schit în dealul din Topoloveni datează din 24 octombrie 1736: „Adec eu popa Ghinea, Feciorul popii Gheorghe, dat-am acest credincios zapis, ca să fie de bună credinţă la cistita mână sfinţii sale, părintele egumen de la sfânta mănăstire Nucetu, chir Dionisie, precum să se ştie că primindu-mă sfinţia sa ca sa fiu preot la schitu mănăstirii ce iaste în dealul Topolovenilor, pe moşia sfintei mănăstiri, m-am aşezat ca să fiu preot la acest schit…”.
În 1745, ieromonahul Dionisie, egumenul Mănăstirii Nucet, zidea această biserică pe locul unui schit
Biserica cea veche cunoscută sub numele Goleştii Badii şi denumită la început Nuceteanca, poartă denumirea satului situat în partea de miazăzi a Topolovenilor. În 1745, ieromonahul Dionisie, egumenul Mănăstirii Nucet zidea această biserică pe locul unui schit „care va fi ajuns la proastă stare”. În pridvor, deasupra uşii de la intrare în pronaos, există o piatră dreptunghiulară cu următoarea inscripţie scoasă în relief: „Această sfântă biserică unde se prăznuieşte sfânta Adormire a Născătoarei de Dumnezeu şi pomenirea sfântului părintelui Visarion arhiepiscopul Larisei, acum în zilele Mării Sale, Io Costandin Nicolae voevod din temelie o au făcut preacuviosul igumen al Nucetului chir Dionisie ieromonahul, înfrumuseţând-o cu toată cheltuiala sfinţii sale, făcând şi case precum se vede, întru a sfinţii sale şi a părinţilor sfinţii sale, veacinică pomenire, îndreptând cârma pravoslaviei prea sfinţitului, de Dumnezeu trimis, chiar Neofit mitropolitul. Şi s-au săvârşit în luna lui Aprilie 15 leat 7253 (=1745).” Pridvorul are 4 stâlpi în faţă şi pictura în frescă, aşa că s-a conservat destul de bine. Cum stai cu faţa spre răsărit, în dreapta uşii de la intrare în pronaos, sunt înfăţişate chinurile iadului, printr-un balaur înfricoşat, cu gura căscată din care ies flăcări de foc, gata să înghită tot felul de păcătoşi: pe ucigaşi, pe cei ce dorm în loc să se ducă la biserică, pe bogatul nemilostiv, cârciumarul, hoţul, croitorul, măcelarul, cojocarul, murarul (cei ce vând strâmb şi înşală). În partea de sus sunt zugrăviţi: Darie împărat, Por şi Alexandru Machedon. În stânga uşii este zugrăvită grădina raiului în care se văd: apostoli, arhierei, mucenici, fecioarele înţelepte – cele neînţelepte au rămas afară – şi alţi sfinţi. Deasupra inscripţiei este şi chipul sfântului Visarion, iar în bolta pridvorului Sfântul Gheorghe bătut cu vână de bou și în alt loc, tot acest sfânt dus în faţa împăratului. Mănăstirea Nucet avea hramul Sfântul Gheorghe. De aceea ctitorul acestei biserici, ieromonahul Dionisie, a pus să se zugrăvească la metohul Nucetului şi pe sfântul Gheorghe. Pronaosul este foarte mic şi în formă dreptunghiulară, despărţit de naos printr-un zid gros şi puţin înalt, aşa că se poate vedea destul de bine până la altar. La mijloc sunt doi stâlpi cilindrici, înalţi până la boltă. Ca să intri în naos, trebuie să treci printre aceşti stâlpi. În dreapta uşii de la intrare se vede chipul ctitorului, Dionisie ieromonah, care ţine cu mâna biserica. În zidurile dinspre miazănoapte şi miazăzi sunt câte trei ferestre mici, iar în cel de la altar, numai una.
Printre cărțile păstrate, o Evanghelie din secolul al XVIII-lea
Cărțile vechi care se mai păstrează, mutate mai în urmă la biserica nouă, sunt următoarele: o Evanghelie, fără foaia de la început, aşa că nu se ştie anul tipăririi, are o mică însemnare din 20 Aprilie anul 1742, pomenind despre un preot Dragomir, un Penticostar, tipărit în zilele lui Mihai Racoviţă, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit. Bucureşti 7251=1743. Pe ultima foaie iscăleşte un Ion Pârcălabu cu data de 26 februarie 1787. Pe verso, adică pe partea paginii de lângă scoarţă: „Să se ştie că am scris eu Gligore când învăţau copiii din casa din curtea sfintei biserici de la dealul Topolovenilor, care au făcut-o Dionisie monahu arhimandrit. Şi am scris cu Gligore sin lui Voicu Croitoru ot Pătroaia, când am învăţat carte slovenească la şcoala părintelui vlădichii mitropolit al Ungrovlahiei chir Filaret”. Mitropolitul Filaret al II-lea a păstorit numai un an, din Septembrie 1792 şi până în Septembrie 1793. Însemnarea aceasta este foarte preţioasă, căci dovedeşte existenţa unei şcoli în casele de lângă această biserică, în timpul păstoriei mitropolitului Filaret al II-lea, la care şcoală mai veneau copii şi din alte sate mai îndepărtate. Elevii se numeau atunci grămătici. Mulţi dintre ei se făceau mai în urmă preoţi. De asemenea, printre cărțile vechi care se mai păstrează la acest sfânt locaș de cult este și o altă Evanghelie, tipărită în al doilea an din a patra domnie a lui Constandin Nicolae voevod, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit şi cu osârdia lui Climent al Râmnicului, în sfânta episopie a Râmnicului la leat 7254=1746. Însemnare: M-am învrednicit eu, robul lui Dumnezeu, „Anastase Constandin Grecu, de am legat această sfântă Evanghelie ce este la metohul sfintei mănăstiri Nucet, ce prăznueşte hramul preacuvioasei Paraschiva la leat 1823”. Pe scoarţă se arată că legătura a făcut-o popa Iacob din Câmpulung. Altă însemnare pe ultima foaie albă a acestei sfinte Evanghelii: „Vrând să se ştie că această sfântă şi dumnezeiască Evanghelie au fost a păcătosului rob al lui Dumnezeu Minco Mărăşescu ot Prezolt (sic), căruia din botez i-au fost numele Mihail şi având călătorie pe supt dealul Piteştilor venind la viile sfintei mănăstiri de la Nucet, văzut-am o sfântă biserică de piatră, împodobită şi înfrumuseţată, atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară, la care biserică se cinsteşte şi seprăzmuieşte heamul sfintii prapodovnii Paraschiva, unde tot acolea, aproape am mai văzut şi case bune zidite cu pivniţă de piatră boltite, care biserică şi case sunt făcute din temelie cu cheltuiala şi nevoinţa sfinţii sale părintele Dionisie arhimandrit, egumenzl de la sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Nucet, unde să cinsteşte şi se prăzmuieşte hramul sfântul şi de minuni făcătorul, sfântul mucenic Gheorghe, pentru care sfinţia sa cu multă osârdie şi cu bună râvnă de la inimă, au începit toate din temelie şi puind cheltuială şi nevoinţă, le-au şi săvârşit. Şi văzând eu că această sfântă biserică este făcută la loc bun şi la folosul a toată creştinătate celor ce năzuesc către pravoslavnica credinţă, care cheltuială socotesc că şi oamenilor va fi plăcută şi ca o jertfă înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos bine primită, iar sfinţii sale vecinică pomenire şi cum că această sfântă biserică de la dealul Piteştilor ieste de mare folos, atât pentru ruga creştinilor ce sunt locuitori prin prejur cât şi celor ce se strîng la vremea dealului de vii de la viile lor, dar neavând această biserică Evanghelie românească şi văzând pe acest cuvios sus numit părinte, că se arată către tot norodul cu fierbinte dragoste şi pururea nevoitor de facere de bine şi pe mine ca pe un fiu, iată şi eu socotii din râvnă dumnezeească şi pentru părinteasca dragostea sfinţii sale, m-am îndemnat şi am dăruit sfinţii sale această Evanghelie, ca să o dea la sfânta biserică şi să fie preoţilor de propovedanie şi creştinilor de înţelegere şi nouă vecinică pomenire”.
Biserica a servit ca lăcaş de cult locuitorilor din Topoloveni timp de peste 150 de ani
Catapeteasma este de zid cu ornamente decorative, florale, cu un singur registru deasupra uşilor împărăteşti în care ne sunt înfăţişate șapte icoane praznicale. Aceasta are semnificaţia unui hotar între două lumi, cea divină şi cea umană, cea veşnică şi cea trecătoare. În altar se află o impunătoare sfântă masă din piatră de Albeşti, străjuită de la dreapta la stânga de Sfinţii Arhidiaconi şi Sfinţii Ierarhi ai epocii de aur ai creştinismului alături de Sfântul Visarion ocrotitorul sfântului locaş. În dreapta, se află diaconiconul care deservea slujitorilor altarului (preoţi şi diaconi), iar în stânga proscomidiarul cu dipticele ctitorilor bisericii. Pe peretele catapetesmei este redată scena biblică cu jertfa lui Avraam, fiind unică pentru amplasarea acesteia şi apariţia unui „element nou-asinul” care stă martor la jertfa fiului Isaac. Biserica a servit ca lăcaş de cult locuitorilor din Topoloveni timp de peste 150 de ani. Aflându-se într-o stare avansată de ruină s-a hotărât ridicarea unei alte biserici care să fie în mijlocul satului şi în apropiere de şoseaua națională, aceasta fiind terminată în 1902, sfinţită de ziua Sfântului Visarion (15 septembrie). Nu se aminteşte de vreo restaurare a bisericii vechi, doar în anul 1938, consolidându-se zidurile şi refăcându-se acoperişul.
În prezent, lăcașul de cult a devenit obiectiv turistic
În prezent, Biserica a devenit obiectiv turistic prin proiectul „Consolidare – restaurare şi valorificare turistică a Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Goleştii Badii din Topoloveni, judeţul Argeş”, începând la data de 6 septembrie 2010 şi finalizându-se la data de 31 decembrie 2015. S-a creat așadar un obiectiv turistic nou în oraşul Topoloveni, Biserica „Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Goleștii Badii”, un monument istoric al epocii medieval târzie. Aparținând patrimoniului național are ca scop evidențierea și promovarea unor activități cu caracter cultural și turistic, a zonei și a localității.
M.I.
0 Comentarii