Iustin Cristian Oprea a trecut joi, 28 februarie, pragul Școlii Gimnaziale ”Nicolae Simonide” din Pitești. De mână cu proiectul „Biblioteca te citeşte” și la invitația profesoarei și poetei Allora Albulescu. L-a trecut cu sfială, dar încredințat că voievozii români din baladele și basmele sale se vor oglindi, poate chiar vor străluci pe chipurile copiilor de azi. Nu s-a înșelat deloc. Mărturie stau autografele și fotografiile pe care cei mici au dorit să le păstreze pentru sufletul lor și declarația unei fetițe blonde, pline de admirație: ”N-am mai cunoscut niciodată un scriitor atât de îndrăgostit de istorie!”
Cartea lui Iustin Cristian Oprea – ”Din tainele voievozilor” – nu-i din lumea cărților pe care le răsfoiești de obicei, de care îți amintești în clipe de răgaz sau asupra cărora te apleci cu bune intenții, dar și cu grabă mare. Cartea aceasta este despre esențe și despre intensități. Chiar dacă voievozii, ridicați dintre cei drepți de autor, sunt în urma noastră, sunt istoria noastră, poemele în care ei se însuflețesc au puterea copleșitoare a actualității.
Un simț al responsabilității aproape tragic
Oamenii aceștia, uriași prin destin, se întorc în țara care le aparține, pentru că țara îi cheamă. Ca un copil singur în întuneric, ea strigă după mama și tata. Cartea lui Iustin Cristian Oprea știe să fie și mamă, și tată.
Sonoritatea arhaismelor, a limbii noastre de demult, limpezimea frazei, respirația textului, mângâietoare, toate sunt maternale. Poetul s-a îngrijit de fiecare vocabulă, s-a străduit să-i dea ideii, sensului forma potrivită, astfel încât ele să nu fie prea mult, dar nici prea puțin. Cartea lui Iustin Cristian Oprea știe să fie și tată, prin acuratețea informației documentare și prin fermitatea îndemnului, a concluziei conținute în vers.
Poemele sunt vizuale. Aș spune cinematografice, dar aici trebuie introdusă o nuanță. Cinematograful fixează și limitează, creează din exterior, chiar dacă impecabil. Aici, personajele și scenele istorice, lumina și umbrele, mila și cruzimea, sfâșierea se recreează în permanență, fiindcă izvorul lor este memoria neamului, izvorul lor este în genele noastre, în prezentul pe care nu-l înțelegem și de care ne lovim fără să ne cruțăm.
Iustin Cristian Oprea scrie cu un simț al responsabilității aproape tragic. De aici și forța de convingere a cuvântului său. Tainele voievozilor sunt, într-adevăr, pentru toată suflarea.
Denisa Popescu
0 Comentarii